Despre Natura Supermoartă

(…) Am avut de mic un plan care îmi plutea constant în cap, acela că voi experimenta până la vârsta asta și apoi voi ordona ce am strâns. Tactica asta m-a propulsat stilistic și conceptual, în direcții total opuse, uneori… dar știam mereu că nu voi rămâne la a face un singur tip de lucru, o singură temă, un singur gând. (…)

Așa s-a născut preocuparea mea pentru modelaj 3D. Cât am stat în Grenoble am făcut primele mele lucrări digitale, Natură Supermoartă 1 și Natură Supermoartă 2, care încă mi se par fantastice. M-a motivat faptul că fix prima mea lucrare 3D a fost printre cele mai bune. Ce am adorat, încă de la început, la procesul digital este faptul că ai „undo”. Iubesc chestia asta. Este cel mai mare trickshot pe care mi l-aș dori la atelier. Practic ce fac eu în cadrul seriei de Naturi Supermoarte este să modelez obiecte simbolice. De exemplu, în prima compoziție, printre multe alte elemente, se poate vedea macheta garsonierei pe care o aveam acolo prin care trece energia, timbre lsd – eticheta Frutti Fresh, mâna lui Cristos lărgita de cui (așa cum am și eu urechile largite). Fiecare sunt obiecte simbolice, instalații virtuale. Cu timpul, lucrurile au tot evoluat. De ceva vreme am început să le și animez. Natură Supermoartă 7 a fost prima pe care am animat-o. Până la Natură Supermoartă 11 am eliminat total culoarea. Observ că aceste compoziții se tot desaturează, până când, iată, la cea mai recentă, am ajuns la monocrom. Toate cele 11 Naturi Supermoarte pe care le-am făcut până acum sunt compoziții deschise, iar elementele din aceste compoziții sunt panotate asemeni unui show de sculptură, în sensul în care sunt foarte atent articulate obiectele între ele. Pe fiecare Natură Supermoartă o gândesc ca pe o lucrare separată, de cele mai multe ori, sau ca pe o sculptură care nu mai are nevoie să fie materializată. Odată făcute 3D, ideea mea e transpusă.

Firește că, lucrările astea au ajuns să fie niște exerciții de ordonare a ideilor mele. Mai mult decât atât, fiecare dintre ele are câte o temă generală. Însă mie nu mi-a plăcut niciodată să dau prea multe explicații din titlu despre o lucrare sau să vorbesc despre ea. Ideea nu este ca oamenii să fie de acord cu teoriile mele despre univers, ci să îi provoc să descopere ei rezolvări la întrebările lor. Eu nu cred în varianta în care, pur și simplu, să îți descifrezi efectiv lucrarea de artă. Depinde foarte mult de fiecare cât timp sau energie vrea să dea unei imagini.

Am fost mereu fascinat de estetica artificială, de puterea seducătoare a acelor spații serene fictive. E un superb contrast, fiindcă în mediul digital mă interesează și intriga, fix organicul. Iar in mediul organic, în atelier, mă interesează și caut perfecțiunea artificială prin scotch-uri și pulverizat vopseaua impecabil, decupaje la CNC, 3D print și altele asemenea.

De-a lungul timpului, foarte mult, filozofic vorbind, ne-am chestionat despre ce este realitatea. Poate că asta este de fapt „întrebarea mea generală”: să identific ce e real și ce nu. Lucrul cu acest program de modelaj 3D, mă face să fiu permanent conectat la întrebarea asta și, implicit, la esența universului meu artistic.