Manifest social pentru secolul XXI,

Politica de astăzi a secolului XXI nu a scos din inima ei psihoza, ci a amplificat-o într-un aspect și mai sumbru; prin capitalismul de clasă, ea a rupt ideea asociativă a colectivismului și a individualismului, făcând mutații care suferă crima unui război economic, social, etnic și de gen.

Ceea ce trăim noi la ora actuală este mâna unui mare șah care se joacă pe toate fronturile — această luptă se numește jocul puterii de clasă, în care pionii (clasa muncitoare) sunt cei care suferă oroarea vieții manipulated prin munca fără sfârșit și a unui salariu inechitabil. Nebunii se joacă cu nebunia acestor turnuri promiscuite de caii care vor dărâma drumul construit de regi și regine desuete; din umbră, având bogăția tuturor și a nimănui!

Niște apologeți care au distrus clasa de mijloc vor acum să seducă inima clasei muncitoare din nou, inversând cursul și repetând materialismul istoric prin care să subordoneze, la umilința picioarelor plutocratice, un întreg mapamond. Avem nevoie de o revoluție care să includă egalitatea socială asupra sănătății, legii, educației, educației de gen, economiei, proprietății și a mijloacelor de producție (fără a mai repeta greșelile trecutului).

Ce e mai spectaculos în prezent e că economia se rupe de adevăratul ei rol, se luptă cu ea însăși în două lumi, în care inflația tipărește bani fără acoperire și deflația bunurilor nu are nici ea acoperire — transformând o criză de la micro la macro, dar atât micro, cât și macroeconomică, ce la un moment dat va răbufni atât de tare încât își va impune propriul său rol, propria sa economie planificată, nu camuflată de politrucii care suferă doar o schimbare de funcție și stare, iar noi rămânem cu traume în interior și exterior, care descurajează clasa de mijloc și muncitorimea în propria lor piață de desfacere.

Clasa politică a devenit liberă de obligațiile ce-i revin asupra cetățenilor și a țării lor; în mintea lor elegantă și spumoasă, gustul libertății e dus până la grotesc, uitând de deceniul în care trăim și noi, și ei. Ne aruncă slogane himerice în care dreptul de a răspunde legal a devenit lasciv, o economie martiră care a eliminat clasa politică narodnică. Snobii, făcând oglindirea unei democrații second-hand, poliloghisesc isteria unui soț înșelat de nevastă.

Toate aceste ramuri stricate nu lasă omul decât într-o sustenabilitate pasiv-agresivă, creionându-i un început vid și un sfârșit într-un cal alegoric pe care aleargă mereu propriul nămol, căutând substanța prin care omul a descoperit inițierea dintr-un mediu atroce și zănatic într-o rațiune descoperită infantil, doar prin simțul electiv care a adus maturizarea de la mizerabil la sublim și invers, subclasând toate epocile cu nevoile și situațiile sale.

Așa cum afirmă Aristotel, omul a devenit un animal politic prin sensul său dialectico-narativ. Economia nevoilor a creat și modelat omul după vremea firii sale, nu invers. Doar segregarea etnică, socială și de gen a divizat omul ca o societate unitară, rupând legătura sa cu toleranța. A divizat sistemul care mai întâi a fost unul pre-politic, iar mai apoi politic; a trasat sistemul în două tabere, roșu și albastru. Socialiștii căutând cu fervoare drepturile indivizilor de clasă și liberalii care au divizat lumea, au ostracizat economia colectivă în propria lor economie de piață, un grup oligarhic, mic și infantil care a furat și a controlat averea iluzorie a micului întreprinzător care a devenit mașina lor de făcut bani.

Tot ei au devenit dumnezeii democrației de export în care vulpea e mai vulpe decât pare, iar lupul e oaia docilă care așteaptă salivând să devoreze turma și să închidă omul în propria sa pușcărie a minții; nelăsându-l să facă export de revoluție cu finalizare, doar cu impotența specifică organismelor îmbătrânite fiziologic. Capitaliștii se consideră statul de drept și îl flutură în fața statului de drept care moare de foame, care rupe dreptul comun cu un singur drept apostrofat al istoriei.

Prin propria sa lume, omul devine un răpitor individual în propria junglă, așa cum afirmă filozoful german Hobbes; și așa cum libertatea e să nu dorești nimic, așa cum afirmă filozofii greci. Libertatea lor e să nu ai dorințe, să lase omul sărac fără a se cunoaște pe sine; așa este politica de ieri și de astăzi!

Dragi politicieni, aveți grijă de popor, pentru că istoria vă va matura mai rău decât pe predecesorii voștri.

Mă întreb sincer unde veți ajunge; socialismul se fortifică și mai tare, spre nenorocul vostru.

Lume, trezește-te! A venit timpul să vezi adevărul și să-ți creezi propria ta viață!

Sculați, voi oropsiți ai vieții,

Voi, osândiți la foame, sus!

Să fiarbă-n inimi răzvrătirea,

Să-nceapă al lumii vechi apus!

Sfârșiți odată cu trecutul negru,

Sculați, popor de osândiți!

Azi nu sunteți nimic în lume,

Luptați ca totul voi să fiți!…

A consemnat,

Alexandru-Eusebiu Ciobanu,

Redactor-șef Timpul Vrancea,

Membru al Parlamentului European al Tinerilor,