Pledoarie pentru sănătatea statală,

Într-o societate absentă, statul nu mai reprezintă nimic. Dispare orice noțiune de lege și graniță, în care poetul, ca și soldatul, nu-și mai cunoaște sensul datoriei clare față de sine, față de statul care îl hrănește și față de societatea care îl corijează.

Între societate și stat există un fundament economic, juridic și afectiv care, odată rupt, devine o ordonanță constituțională nulă asupra suveranității naționale, un handicap al istoriei și al incapacității de lucru a celor care ne conduc.

Spre exemplu, în situația dată, între societate și stat există două lanțuri trofice negative:

• O conducere proastă duce în derivă societatea;
• O societate aflată în derivă duce la ruperea statului.

Până și un stat cotropit își mai păstrează fundamentul social, indiferent de influențele interne și externe, datorită factorului unitar de rezistență. În fapt, alegerile politice singulare și plurale sunt determinate de factorul geneticii și al personalității.

Pentru a cunoaște greșelile națiunii tale, ai nevoie să-i cunoști psihanaliza viselor și a nevrozelor, ca să-i poți estompa stările de angoasă și de individuație, ca să-i poți înțelege și mecanismele neurofiziologice.

Lipsa valorilor conduce la o democrație vicioasă, în care libertatea statală este scăpată de sub afrontul legii. În fond, libertatea înseamnă responsabilitate.

Responsabilitatea fără drepturi și drepturile fără responsabilitate nu există nicăieri în lume; de aceea, cei de astăzi mulțumim minților luminate care au scăpat omul de sub impulsurile epocale, redându-i demnitatea și forța de a alege cine să-i reprezinte viitorul.

Cetățeanul își reprezintă propriile năzuințe în fața unei mulțimi numite societate, care îl reprezintă prin drepturile sale comunitare, ce formează ideea de suveranitate a subconștientului colectiv.

Cetățeanul a luat din mâna suveranului întreaga putere, redând puterea maselor populare, pe care nici astăzi nu știu să o folosească pe deplin.

Statul este acel subconștient al imaginii externe care ne reprezintă în funcție de alegerile făcute la vot.

O clasă politică cu capul strâmb și cu picioarele pironite reprezintă însăși prostia unanimă a nepăsării unui popor aflat pe cale de dispariție identitară.

Religia joacă un rol mare în rolurile mici; rolurile mari sunt jucate de rațiunea atotlaică. Din punctul meu de vedere, religiozitatea nu ne ajută cu nimic în fața realității în care ne adâncim.

Actele pierdute ale unui popor se pot diminua considerabil, însă lăsând sacrificii adânci asupra evoluției, istoriei și moralei naționale.

Noi trebuie să știm că statul este produsul comercial al unui popor, iar poporul este produsul propriei educații, în care educația este produsul natural al unei culturi.

Revoluțiile și loviturile de stat slăbesc structura politică național-depășită a unui popor care se sacrifică pentru viitor. Dar ce folos, când falșii organizatori ai rezistenței sunt adevărații distrugători ai viitorului, prin rapiditatea șocului cultural, economic și tehnologic!

Aceste șocuri nu sunt rele când există o conducere adevărată, care reprezintă colacul de salvare al crizei prin buna valoare personală și socială a cetățeanului.

„Statul este o creație a naturii și omul prin natura sa este un animal politic.” (Aristotel)

A consemnat,

Alexandru-Eusebiu Ciobanu,

membru al Parlamentului European al Tinerilor (EYP),

redactor-șef, Timpul Vrancea