Valori iconografice ale patrimoniului ieșean: icoanele Sfinților Gheorghe și Ecaterina din catapeteasma Bisericii „Sf. Gheorghe” Lozonschi Iași

Biserica „Sfântul Gheorghe” Lozonschi din Iași reprezintă un monument istoric de patrimoniu și o expresie a întâlnirii dintre tradiția ortodoxă și rafinamentul artistic al sfârșitului de secol XVIII și început de secol XIX. Ridicată în anul 1800 de boierul Iordache Lozonschi, pe locul unei vechi biserici din lemn, acest lăcaș de cult păstrează o catapeteasmă remarcabilă, în care icoana nu este doar ornament sau delimitare simbolică între naos și altar, ci devine o mărturisire a credinței și o chemare la contemplație.

Iconostasul bisericii realizat din lemn masiv, decorat cu motive vegetale, vrejuri și frunze de acant, datează din aceeași perioadă cu ctitorirea edificiului eclezial. Catapeteasma se remarcă prin cele două icoane de hram ale Sfinților Mucenici Gheorghe și Ecaterina, care flanchează ușile diaconești și icoanele împărătești. Lucrarea de față evidențiază semnificațiile compoziționale, stilistice și teologice ale celor două icoane de hram, care transmit un mesaj teologic profund și reflectă o expresie artistică relevantă pentru epoca în care au fost realizate. Alegerea celor doi sfinți mucenici este semnificativă, aceștia fiind simboluri ale jertfei, curajului, înțelepciunii și slujirii Adevărului, valori esențiale pentru contextul spiritual al comunității ieșene.

Icoana Sfântului Mucenic Gheorghe

Reprezentările iconografice cele mai răspândite îl înfățișează pe Sfântul Gheorghe călare, în ipostaza arhetipală a biruinței asupra balaurului – simbol al răului, înarmat cu sulița și purtând o mantie roșie, culoare ce semnifică jertfa, iubirea divină, frumusețea transfigurată și biruința eshatologică asupra morții. Într-o interpretare simbolică, această culoare trimite la sângele martirilor și la Pătimirea Mântuitorului.

Icoana Sfântului Gheorghe din catapeteasma Bisericii Sf. Gheorghe Lozonschi este poziționată în partea dreaptă, fiind acoperită de o ferecătura din argint care limitează analiza plastică, însă permite o lectură compozițională și teologic-simbolică a imaginii. Gheorghe domină compozițional imaginea, fiind poziționat în prim-plan, cu trupul și privirea orientate spre partea stângă a scenei. Acesta este ilustrat asemeni unui tânăr înalt, imberb, cu trăsături delicate și păr buclat până la urechi, conform tipologiei descrise de Dionisie din Furna în Erminia picturii bizantine. Trupul sfântului este acoperit de drapaje compuse dintr-o tunică scurtă, o armură militară romană, peste care se suprapune o mantie deschisă în față, iar picioarele îi sunt acoperite de sandale. Coiful care îi acoperă capul evocă noblețea duhovnicească a ostașului lui Hristos. În pofida faptului că pantalonii reprezintă un anacronism din punctul de vedere al costumului militar roman, ei subliniază, în plan iconografic, acoperirea corpului ca expresie a unei antropologii teologice specifice artei bizantine, în care trupul este văzut ca purtător al urmelor căderii originare și, totodată, ca vehicul al transfigurării.

Sfântul este zugrăvit cu mâna stângă flexată, ținând astfel în dreptul umărului o cruce, semn al pătimirii și al martiriului, împreună cu o ramură de finic – simbol al victoriei spirituale și al vieții veșnice. Lancea subțire cu terminație cruciformă din mâna dreaptă a sfântului este atât un simbol al biruinței prin harul dumnezeiesc, cât și un element compozițional, fiind un punct de sprijin al trupului sfântului. Verticalitatea corpului exprimă puterea neclintită a Crucii, iar poziția diagonală a suliței trimite la dinamica vieții.

Fundalul icoanei este simplu, fiind împărțit în două registre inegale: terenul – până deasupra genunchilor personajului – sugerat prin linii modulate și cerul simplu. În partea superioară a imaginii, în spatele aureolei, zugravul sugerează prezența unui nor prin forme de cerc suprapuse. Trupul Mucenicului Gheorghe se decupează pe fundalul simplu. Ornamentele bogate ale veșmintelor lucrate în argint, echilibrează absența cromaticii, conferind icoanei solemnitate și rafinament vizual. Chipul sfântului este singurul element pe care ferecătura nu îl acoperă, fiind realizat în tonuri deschise de ocru-galben, carnația caldă contrastând cu nuanțele de gri rece ale ferecăturii.

Icoana Sfintei Mucenițe Ecaterina

Sfânta Ecaterina este adesea ilustrată în iconografie într-un mod distinctiv, prin care se evidențiază atât martiriul său, cât și înțelepciunea cu care a convertit numeroși păgâni prin forța discursului apologetic. În mod tradițional, ea este zugrăvită purtând veșminte regale, cu atributele specifice: roata cu vârfuri – simbol al suferințelor la care a fost supusă, crucea, cartea sau ramura de finic.

În icoana de hram a catapetesmei bisericii amintite, Sfânta Ecaterina este reprezentată conform canoanelor bizantine, ca o tânără cu părul despletit, cu trăsături fine și o expresie contemplativă. Zugravul plasează personajul în prim-planul compoziției, Ecaterina fiind ilustrată în picioare, cu piciorul stâng flexat, cu capul îndreptat spre partea dreaptă a imaginii. Mucenița își sprijină greutatea trupului pe roata martiriului, cu ajutorul mâinii stângi, în care ține și ramura de finic. Mâna dreaptă a personajului este flexată și ridică o cruce, ce îi atinge ușor umărul. Portul său regal – o cămașă lungă, verde-smarald, cu mâneci largi, decorată cu accente aurii; o tunică roșie, brodată la guler și talie cu bandouri albastre împodobite cu perle și o mantie verde-albăstrui decorată cu tivuri aurite și pietre prețioase. Ecaterina are capul acoperit de coroană, care evocă atât rangul social, cât și sfințenia. Culoarea roșie a tunicii denotă suferința și moartea martirică, iar nuanțele de verde sugerează renașterea spirituală, fecioria, speranța și viața veșnică.

În ceea ce privește atributele sau elementele compoziționale, Sfânta ține în mâna dreaptă crucea – simbol al biruinței asupra diavolului și al pătimirii asumate, iar în stânga o ramură de finic, semn al gloriei martirice. În compoziție apare și roata din fier cu țepi, instrumentul de tortură asociat muceniciei sale, amplasată în plan secund. Elementele sunt redate cu minuțiozitate, într-o manieră realistă, iar fundalul cald, în tonuri de galben, ocru și verde, conferă echilibru vizual și armonie compozițională. Icoana se distinge printr-o cromatică rafinată, un desen precis, accente de aur și un subtil joc al complementarității cromatice între roșu și verde. Aceste elemente conduc privirea către chipul Sfintei, accentuând noblețea spirituală și vocația sa jertfelnică.

Cele două icoane de hram de la Biserica „Sf. Gheorghe” Lozonschi aparțin unei perioade de tranziție, în care zugravii adaptau tradițiilor bizantine noile influențele ale arte occidentale. Figurile celor doi sfinți nu mai sunt rigide, zugravii adăugând o notă dinamică în compoziții, prin utilizarea expresivă a luminii și a umbrelor, dar și printr-o articulare mai naturalistă a figurilor. Carnația celor două personaje nu mai este stilizată, conform canonului bizantin, ci observăm cum trăsăturile faciale sunt mult mai expresive, iar faldurile veșmintelor nu mai creează forme plate, geometrice, ci curg, prin linii modulate, pe formele anatomice.

Concluzionăm subliniind importanța estetică a celor două icoane, care reflectă o tradiție iconografică mai liberă, dar în aceeași măsură păstrează convențiile bizantine. Discutăm acum despre o fuziune între tradiția bizantină și influențele occidentale din acea perioadă, reflectând atât preocuparea pentru păstrarea tradiției iconografice ortodoxe, cât și deschiderea către noile stiluri europene. În ansamblu, icoanele Sfinților Gheorghe și Ecaterina se remarcă printr-o întrepătrundere între tradiția veche bizantină și deschiderea către inovațiile artistice occidentale, un proces care va culmina în secolul XIX cu o mai mare diversitate stilistică și tehnică în arta bisericească. Iconografia celor doi mucenici reflectă atât narativul martiric, cât și teologia frumuseții transfigurate, exprimată prin mijloacele limbajului artistic: linie, culoare și simbol. Iconarii din toate epocile au căutat să redea aceste virtuți nu prin simpla ilustrare, ci printr-un act liturgic de transfigurare vizuală a sfințeniei.

Icoanele Sfinților Mucenici Gheorghe și Ecaterina din catapeteasma Bisericii „Sf. Gheorghe” Lozonschi din Iași nu sunt simple artefacte liturgice, ci veritabile mărturii vizuale ale unei spiritualități ancorate în tradiția ortodoxă și în estetica postbizantină. Aceste reprezentări iconografice sintetizează, prin limbajul formelor și al culorilor, o teologie a mărturisirii prin jertfă, în care sfințenia este exprimată printr-o transfigurare vizuală a trupului și veșmintelor, într-o armonie simbolică ce transcende epoca realizării. Dincolo de valoarea artistică, aceste icoane sunt purtătoare de memorie colectivă, exprimând ethosul unei comunități și valorile fundamentale ale credinței ortodoxe: curajul, înțelepciunea, fecioria și fidelitatea față de Hristos.

Lista ilustrațiilor:

• Fig. 1. Sf. Mucenic Gheorghe, icoană de hram, catapeteasmă, Biserica Lozonschi, Iași, sec. XVIII sursă www.doxologia.ro;
• Fig. 2. Fig. 2. Sf. Muceniță Ecaterina, icoană de hram, catapeteasmă, Biserica Lozonschi, Iași, sec. XVIII sursă Pagina de facebook a parohiei https://www.facebook.com/profile.php?id=100076001299309.

Bibliografie selectivă:

• Adrian Goldsworthy, Totul despre armata romană, Ed. RAO, 2008.
• Dionisie din Fruna, Erminia picturii bizantine, Ed, Sophia, București, 2000.
• Gheorghe Ghibănescu, Documente privitoare la istoria orașului Iași, Editura Polirom, Iași, 2001.
• Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Ed. Sophia, București, 2011.
• Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizaţiei, Ed. Saeculum, Bucureşti, 2003.