“Acasă la tata”, la Teatrul “Toma Caragiu” din Ploiești

Despre spectacolul cu piesa „Acasă la tata”, text și regie Mimi Brănescu, scenografia Adela Pârvu, muzica Corina Sîrghi, lighting design Șerban Ionescu, asistent regie Vlad Moșoianu, muzica: Corina Sirghi & Andrei Petrache, de la Teatrul “Toma Caragiu” din Ploiești.

Premiera, care a avut loc în decembrie 2023, la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, s-a jucat duminică seara la Teatrul “L.S. Bulandra”, din București, cu o sală plină și ropot de aplauze la final. Publicul a râs, semn că i-a plăcut. De altfel, textul scris de către Mimi Brănescu nu se află la prima montare.

După comedia “Acasă la tata”, s-a făcut și film, în regia lui Andrei Cohn, care a avut premiera în 2015. Filmul a avut opt nominalizări la Premiile “Gopo”, în 2016.

Mimi Brănescu a fost nominalizat la categoria “Cel mai bun scenariu de lungmetraj ficţiune”, iar actrița Ioana Flora a luat Premiul “Gopo” la categoria “Cea mai bună actriță în rol secundar”. Filmul a participat în festivalul naționale și internaționale.

Pe Mimi Brănescu îl cunoaște lumea ca scenaristul pentru serialele de televiziune mai mult decât actor și regizor. A scris scenariul pentru serialele de televiziune: “La Fierbinți”, “Lombarzilor 8”, “Fetele marinarului”.

Este dramaturgul contemporan de care avem nevoie, pentru că știe să aleagă subiectele din realitate pentru comediile sale, mai ales, că publicul vrea să vadă comedie la teatru. Mai precizez un lucru important: știe să scrie pentru actor.

Prin ceea ce scrie, ne arată cum pătrunde în diverse situații de viață comicul și satira. Prima piesă pe care a scris-o, în colaborare, și a devenit spectacol la Teatrul Act din București, a fost “Gunoierul”. Se întâmpla, cu niște ani în urmă, iar spectacolul a avut mare succes la public.

Au urmat:  „Bigudiuri”, „Dumnezeul de a doua zi”, „Flori, filme, fete sau băieţi”, „Insomniacii”, „Şi negru şi alb şi gri”, „Pentru o mai bună înţelegere”, „Dacă ăla e cu aia, ai’a lui cu cine-o fi?”, „Genul acuzativ”, „Tăblia de la marginea patului”, „Minunații Orinoco”, „Ultimii”, “Family.exe”.

Aceste piese de teatru au devenit spectacole în scena teatrelor din București și în țară, la: Teatrul Act, Teatrul de Comedie, Teatrul Tineretului Metropolis, Teatrul Godot, Teatrul Roşu, Teatrul de Artă Bucureşti, Unteatru, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Teatrul „Regina Maria” din Oradea, Teatrul „Maria Filotti” din Brăila. Iertare, dacă am omis un teatru, nu e cu intenție.

De niște ani buni, Mimi Brănescu își regizează excelent spectacolele. Știe să aleagă actorii pentru comediile sale, să lucreze cu ei, cum să-i ghideze în drumul lor spre personaj, imprimă ritm spectacolului, găsește soluția derulării acțiunii în mai multe spații de joc. Spectacolul pe care-l face are succes la public mereu.

Mimi Brănescu e un fel de Caragiale al timpului nostru. Nu-i o comparație forțată. Lumea-l știe pe Caragiale doar din piesele de teatru, fără să-l simtă pe cel din publicistică, unde scrie într-un anume fel. Brănescu seamănă cu autorul din “Momente, schițe, povestiri”, din articolele publicate în presa vremii, din gazetăria satirică, sau din opera beletristică.

La fel ca autorul “Nopții furtunoase”  și Mimi Brănescu scrie o operă umoristică a timpului prezent, fără egal. Ne arată prin comediile lui cum suntem, cum e lumea în care trăim, pe care, poate nu dorim să o vedem. Ne face să râdem. Fără să vrem de noi râdem. Observație pe care a făcut-o Gogol, cu mult înaintea lui Caragiale, de altfel, valabilă și azi.

Nici Caragiale nici Brănescu nu imită un dramaturg. Ambii au umor propriu, o ironie aparte, un sarcasm mușcător, aduc sfânta banalitate a situațiilor de viață în opera lor, fără să rămână în banal.

Atent la detalii, Mimi Brănescu fotografiază lumea cu ochiul lui Caragiale și aduce în scenă un episod al familei de la țară, în spectacolul cu piesa “Acasă la tata”. Familia nu oferă bucuria reîntâlnirii, a speranței, a stabilității, nu e cuibul unde să te întorci, e celula de groază a societății. Se spun adevăruri care dor. Prezentul este inundat de amintiri triste, dezamăgiri care ustură sufletul.

Adela Pârvu semnează scenografia spectacolului, plasând acțiunea într-un decor cu piesaj rustic, o casă ca o debara, cum sunt toate casele sărăcăcioase de la țară, și piese de mobilier în curte, unde se mai află un stâlp cu bec și lumină chioară. O parabolică pe gardul de sârmă, obiect inutil pe care și astăzi îl vedem în curțile de la țară.

O curte fără vegetație și prea multă viață. Un decor foarte bine ales pentru scenele: acasă la tata, la crâșma satului pe post de magazin sătesc, acasă la Petrică și Mia.

Între scene, câte un heblu și muzică. E ceva cu ton popular, care punctează bine momentul respectiv, anunță ce urmează. E meritul Corinei Sîrghi și a lui Andrei Petrache.

“Acasă la tata”este un spectacol despre o veselie tristă de la țară, cu teme mari, și multă viață în ele, cu dragoste nemărturisită și trecută, risipită și regăsită. Și limite blocate, care se transformă în singurătate și agresivitate. Acțiunea se desfășoară în câteva ore, seara, noaptea, a doua zi dimineață.

Robert, un tânar scriitor se întoarce în satul în care s-a născut, pentru prima dată de la moartea mamei lui. Până a doua zi dimineața, își dă seama cum sunt toate relațiile sale: cu tatăl, cu cel mai bun prieten din copilărie, cu prima iubire, cu amanta tatălui, cu iubita lui, cu trecutul și prezentul, cu ceea ce nu vrea să accepte și cu ceea ce urmează să se întâmple. Și de a doua zi, știe ce are de făcut.

Andrei Radu, în rolul intelectualului poet “Robert”, duce cu succes partitura până la capăt. Se simte că a muncit pentru rolul principal. Un rol dificil, însă actorul reușește să uimească. Bravo!

Minuntă este actrița Oxana Moravec în rolul “Iuliana”, concubina tatălui. A așteptat și ea o vreme un soț care venea de undeva, până a părăsit-o. Nu i-au mai trebuit nici ciorbele ei. Și ea s-a izolat la țară lângă iubitul ei, tatăl lui Robert.

Aplauze și pentru Ana Crețu în rolul “Mia”, ce pare nevasta docilă, care arată ce poate și cât de talentată este, atunci când sare la gâtul amantei, atunci când Petrică o aduce în casa lui, ca și cum ar fi partenera a lui Robert. Ea îl iubește pe Petrică, are doi copii cu el, îl așteaptă de la cârciumă seară de seară și de la amantă. Petrică o iubește pe Paula, iar Paula îl iubește încă pe Robert. Un cerc vicios și periculos!

Florentina Nastase în rolul “Paula”, aduce culoare multă personajului. E sinceră în interpretarea ei, convinge că are talent. E vânzătoarea poetă de la magazinul sătesc de unde se poate cumpăra alcool și pâine. Îl așteptă în taină pe Robert la fiecare tren care trece prin gară. Visează la Londra. Și poezia pe care a scris-o pentru Robert nu e banală deloc. O rostește cu atâta cu tandrețe, încât își dezvăluie dragostea ascunsă de atâția ani.

Dragoș Câmpan în rolul “Profesorul Plesnea”, e pensionarul bețiv cu suflet mare, amuzant și intrigant. Cu lumea lui Mandela din Africa de Sud după el, stârnește hazul. Am râs cu poftă când era în scenă. (E și regizor.) Bravo!

La fel de bun, în rol, este și Ioan Coman în “Tatăl lui Robert”, actor cu charismă, bărbatul în etate care își bătea nevasta și își desconsideră fiul. Robert e poetul cu poză în ziar, dar tatăl său nu dă doi bani pe el.

Conrad Mericoffer în rolul “Petrică” se străduiește să fie băiatul de la țară, prietenul din copilărie, care a iubit-o pe Paula și ea l-a respins, dar se agită prea mult în scenă. Dă din mâini inutil. Vocea e bună, dar nu-i strică niște exerciții pentru capacitatea pulmonară. În teatru e importantă rostirea, nu răstirea cu spatele spre public. De câte ori era cu spatele la public nu se înțelegea ce spune.

Excelent a redat atmosfera din sat Mimi Brănescu în spectacolul de teatru! O acumulare comică ce vine prin replica, în care pune o întreagă lume, caracterizand prin ea și personajul. Evident, de aici se derulează și acțiunile lui, cu tot absurdul cotidian. Și râsul în sală se declanșează spontan.

Cuvintele urâte se justifică, fac parte din psihologia personajului și din bucata de viață de la țară, așa cum este ea, adusă în scenă, cu tot banalul ei.

Se râde mult la spectacol. Se râde de neîmplinirile, neputinţele, frustrările, personajelor. Toți sunt niște ratați, care speră. Dacă aveți drum prin Ploiești, sau dacă se va mai juca spectacolul „Acasă la tata”, în București, vă recomand comedia!

Bravo, Mimi Brănescu! La cât mai multe comedii excelente! Aplauze! Aplauze! Aplauze!

ACASĂ LA TATA

de Mimi BRĂNESCU

regia: Mimi BRĂNESCU

scenografia: Adela PÂRVU

muzica: Corina SÎRGHI & Andrei PETRACHE

lighting design: Șerban IONESCU
asistent regie: Vlad MOSZOJANU

cu: Andrei RADU(Robert), Conrad MERICOFFER (Petrică),Florentina NĂSTASE(Paula),

Ioan COMAN (Tatăl lui Robert), Oxana MORAVEC (Iuliana), Ana CREȚU (Mia),

Dragoș CÂMPAN (Profesorul Plesnea

Foto: Andrei Gîndac