Nicholas CAȚIANIS – Suntem datori să lăsăm o amintire

Dacă nu ar fi fost actor ar fi ales să fie antrenor de fotbal. Între un spectacol și altul, creează bijuterii din argint, în funcție de cerere: inele, verighete, broșe cercei etc. Modelează argintul prin forță, iar metalul îl modelează pe el prin răbdare. Are voce de contratenor, iubește dansul, scrie și poezii în limba engleză, pe care le postează în Instagram: @theseustohypollita. E fericit când ceva îi face sufletul să vibreze.

Nicholas Cațianis este actorul Teatrului “Maria Filotti” din Brăila și al Teatrului ,,Andrei Mureșanu’’ din Sfântu Gheorghe. Studiază cursurile de master regie de teatru, la clasa Cristian Ban, de la Universitatea de Arte din Târgu Mureș. A mai jucat în spectacole la teatrele din  București: Teatrul Odeon, Teatrul Național “I.L. Caragiale”, Teatrul “Excelsior”. În spectacolul “Goodbye, Lenin”, de la Teatrul Metropolis interpretează rolurile: “Rainer”, “Domnul Mehlert”, “Elev”. Am stat de vorbă la finalul stagiunii trecute despre pasiunile lui, despre teatru, gastronomie, bijuterie și viață.

Monica Andrei: Din 2018 joci în spectacolele montate de către regizorul Eugen Jebeleanu. Ați făcut împreună: “Itinerarii”, “La Ronde”, iar acum “Goddbye, Lenin!”  Ce a văzut la tine regizorul, de ce te-a ales, să joci în spectacolele lui?

Nicholas Cațianis: Am înțeles lumea lui, limbajul lui, viziunea lui. Când te obișnuiești cu limbajul unui regizor de la al doilea proiect e mult mai ușor să fii parte din distribuție. Eu am dat un casting, m-am bucurat că m-a ales pentru rolurile din “Goodbye, Lenin!”. M-a ales, probabil, pentru că am mai jucat în spectacolele montate de acest regizor. Deja mă cunoaște ca actor. Am ajuns să joc cu oameni din lumea teatrului cu care mă știam. Cu Emilia Bebu am mai jucat într-un spectacol acum câțiva ani.

Recunosc, eu n-am mai avut o premieră în București de niște ani buni, pentru că m-am dedicat Teatrului de la Brăila, apoi Teatrului din Sfântul Gheorghe, însă asta a fost o alegere personală. Deși sunt bucureștean, aștept să vină oameni care să vadă spectacolul și să descopere și pe ceilalți actori din distribuție.

M.A.: După ce ai absolvit ai luat un premiu la Gala “Hop”.

N.C.: În 2014 am absolvit la clasa Rodica Mandache și Eusebiu Ștefănescu. Mi-am dat licența cu rolul din spectacolul “Așteptându-l pe Godot”, de la Teatrul Odeon. Am cerut voie să iau textul, aveau ei un program pentru absolvenți, iar mie mi-a plăcut enorm acel rol și spectacol. S-a jucat fără să se rupă bilete. Am luat premiu la Gala “Hop” în 2015, iar apoi am fost selecționat la TIFF în programul lor “10 pentru Film”.

M.A.: Ținând cont de faptul că am trecut printr-o pandemie, drumul tău de la absolvirea facultății de teatru până în prezent cum am fost?

N.C.: A fost un drum lung, anevoios, dar și frumos, din 2014 până în prezent. Am avut niște proiecte importante în București: “Itinerarii”, “Visul unei nopți de vară”, “Instalație umană”. Au fost niște lucruri care au însemnat mult în economia spectacolului de teatru independent. M-am angajat în 2019 la Teatrul “Maria Filotii”din Brăila, a venit pandemia, eram angajat. Pe lângă spectacolele în care jucam, am fost și coordonatorul unei grupe de adolescenți. Doi ani am făcut diverse proiecte pentru școală, educație, pe tema  bullying-ului în școli. Încercam să înțeleg ce se întâmplă în școlile brăilene și în licee, ca să știu ce să le vorbesc și cum să le vorbesc despre pericolul bullying-ului și riscul care  determină atitudinea de acest gen. În rest, Brăila e orașul cu teatru care un anume ritm de premiere pe an.

M.A.: Între timp ai jucat și în film.

N.C.: Nu am jucat prea mult. Un serial în Germania, o apariție pentru Raid Ue, într-un serial italienesc, apoi la ProTv, în “Băieți de oraș”, niște videoclipuri. Prea puține roluri de film.

M.A.: Și totuși ai o expresivitate a feței specifică rolurilor de film. Poți face carieră internațională, dar îți trebuie un agent. De ce oare nu ești distribuit?

N.C.: Mi s-a spus că nu pot juca în filme românești, că nu am față de român și sunt prea tânăr.

M.A.: Spuneai într-un interviu că dacă nu ai fi fost actor, ai fi fost fotbalist sau bucătar. Cu ce personalitate, personaj, sau cunoscut din viața reală, ți-ar plăcea să iei cina și ce i-ai spune?

N.C.: Aș lua cina cu Miroiu din “Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, ca să aflu până unde ține dorința lui de a descoperi o stea, care este durerea lui, strigătul lui, pentru că de cele mai multe ori suntem atrași de ceva ce nu face arcul timpului. Apoi, aș vrea să aflu, de ce nu reușește să își găsească pe cineva, și de ce suntem atrași de ceea ce-i strălucitor, când, în jur sunt alte opțiuni, care nu sunt atât de strălucitoare.

Ca personalitate, aș vrea să iau cina cu bucătarul american Anthony Bourdain, (1956-2018), care îmi place foarte mult. Am învățat enorm de la el. A fost maestru bucătar și prezentator de televiziune, cu biografie în enciclopedia Britanică, a publicat numeroase cărți.  În timpul liber vizionez filme despre cum se prepară mâncarea.

Apoi, aș lua cina, cu Massimo Bottura, un bucătar italian, care îmi place la fel de mult, pentru că a reinventat  gastronomia italiană, combinând elemente tradiționale cu cele din prezent. De exemplu, un sos pesto. La mugurii de pin măcinați în blender, sau mojar, a adăugat puțină sare. A reușit să scoată niște arome noi fără să distrugă rețetele tradiționale. Italienii nu mănâncă niciodată brânză cu pește. Nu merg cele două soiuri de preparate. Există un raționament gastronomic: enzimele din pește amestecate cu cele din brânză dau aciditate crescută în stomac, tulbură tot tubul digestiv, fac foarte rău.  La fel, cum nu putem pune sos wasabi pe sarmale. De remarcat, că a făcut un fel de mâncare folosind cele cinci stadii ale parmezanului. A preparat inclusiv spumă de de parmezan. A mai făcut un fel de mâncare, cu cele cinci  straturi ale parmezanului. Cred că este foarte gustos. Când o să ajung la restaurantul său din Italia, e primul lucru pe care îl voi comanda din meniu.

Luând cina cu Anthony Bourdain i-aș mulțumi că a avut curajul să vorbească despre lucruri despre care acum nimeni nu are curajul să o facă. Dau un citat care spune totul despre el:“Totul în zilele noastre este făcut în China, mai puțin curajul care-i făcut în Palestina!”

Nu mă impresionează CV-ul unui artist, ci umanitatea lui, sau ce lasă în urmă. Suntem datori să lăsăm o amintire. Dacă cineva își aduce aminte de mine peste câțiva ani, aș prefera să își aducă aminte pentru că o dată am zis o vorbă bună, sau l-am ajutat cu un lucru, mai mult decât ce an făcut nu știu unde.

M.A.: Care este relația ta cu mâncarea?

N.C.: Nu sunt dependent de mâncare. Nu sunt gurmand, fac des fasting. Astăzi n-am mâncat deloc, deși am spectacol. Nu mai mănânc carne, sau doar niște creveți saganaki. O rețetă grecească de creveți: cu roșii, feta, puțin busuioc și pătrunjel.  Rețeta originală e și cu ceapă, însă eu nu prefer, se cere introdusă la cuptor, însă eu las sosul să scadă, mănânc cu pâine integrală, bună și proaspătă. Sunt foarte buni creveții cum îi gătesc eu. Recomand combinația de roșii cu brânză de capră, sau o brânză grasă, este excepțională. Relația mea cu mâncarea e una sănătoasă.  Mănânc de mult timp așa. Nu mai beau alcool de doi ani jumătate.

M.A.: Nici un pahar cu vin? Vinul roșu e medicament.

N.C.:Alcoolul e otravă. În limba arabă se scrie “alcuul” și se traduce cel care îți mănâncă sufletul. De aia este alcoolul interzis în animate religii. El îți scade nivelul vibrațional, aduce boli, agravează boli, scade imunitatea, atacă ficatul și creierul.

M.A.: Ai o față de bărbat din zona mediteraneană. Care este originea ta?

N.C.: Sunt grec, Italian, român. Numele e grec. Bunicul meu a fost grec, străbunica italiancă. Eu l-am mai prins pe străbunicul meu, îl țin minte. A fost un mare instrumentist.Străbunica a fost italiancă, o balerină frumoasă.  Era un restaurant pe lângă Teatrul de Comedie, “Malagamba”. Sergiu Malagamba a fost logodit cu străbunica mea, iar străbunicul meu a furat-o de la Sergiu Malagamba. Mama mea este româncă, dar are și ea prin familia ei rădăcini prin Grecia.

M.A.: Ce rol ți-ai dori și nu l-ai jucat încă?

N.C.: Niciunul. Îmi place să fiu surprins. Nu am pretenții: rol principal sau rol secundar. Ce rol vine spre mine aia accept să joc. Am avut premieră la Brăila, cu spectacolul cu piesa “Fluturii sunt liberi”, de Leonard Gershe, regia Silviu Debu, rol secundar, pe care l-am făcut cu toată credința. Nu mai sunt în punctul în care urmăresc ceva. Mă bucur că se întâmplă, că am unde juca. Sunt student la regie master, la Facultatea de Teatru de la Târgu Mureș, clasa regizorului Cristian Ban.

M.A.: Ce faci în timpul liber?

N.C.: Fac bijuterii din aur, argint, am comenzi. Am făcut verighete, broșe, inele, verighete, inele de logodnă, mai am comenzi.  Bijuteria e ceva eficient care mă provoacă intelectual. E artă și migală. Am făcut niște cursuri la Galeriile “Voicu” din București. E o secție de bijutier. Dacă nu aș face teatru m-aș ocupa de bijuterii și de gastronomie. Am descoperit că se poate trăi și confecționarea de bijuterii.

TEATROGRAFIE: “Oameni obișnuiți” (Cupluri),după David Lindsay-Abaire și Neil LaBute, regia Vlad Massaci, Teatrul “Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe (2025);“Fluturii sunt liberi”, de Leonard Gershe, regia Silviu Debu, Teatrul “Maria Filotti” Brăila (2024);“Peter Pan”, de J.R. Barrie, regia oana Leahu, Teatrul “Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe (2024);“Sakura Sandwich”, de Doru Vatavului, Irisz Kovacz, Teatrul “Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe (2023);“Mobila si durere”, de Teodor Mazilu, regia Cristian Ban, Teatrul “Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe (2023);“La Ronde”, de Yann Verbuggh, inspirat din “Hora iubirilor” de Arthur Schnitzler, regia Eugen Jebeleanu, Teatrul Teatrul “Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe (2023);“Harper Regan” de Simon Stephens, regia Vlad Massaci,  Teatrul “Maria Filotti” Brăila (2022);“Naufragiat”, Donald Margulies,regia Andrei Huțuleac, Teatrul  “MariaFilotti” Brăila (2022);“Orestia”, regia Radu Iacoban, Teatrul “Maria Filotti” Brăila (2021);“Vițelul de aur”, regia Radu Iacoban, Teatrul “Maria Filotti” Brăila (2021);“Steaua fără nume”, regia Cristian Ban, Teatrul “Maria Filotti” Brăila (2021);“Râd nervos”– one man show – , Teatrul “Maria Filotti” Brăila, (2020);“Zăpezile de altădată”, regia Lucian Sabados, Teatrul “Maria Filotti” Brăila (2020);“Asta-i tinerețea noastră”, de Kenneth Lonergan, regia Radu Iacoban, Teatrul “Maria Filotti” Brăila (2020);“Uitasem”, regia Gabriel Sandu, spațiul “Point” (2020);“Itinerarii. Lumea se va schimba”, Yann Verburgh, regia Eugen Jebeleanu, ARCUB, (2019);“Visul unei nopți de vară”, regia Peter Kerek, Teatrul “Unteatru” București (2019);“Regele Gol”, regia Lucian Sabados, Teatrul “Maria Filotti” Brăila (2018);“Pulverizare”, regia Andrei Măjeri, Teatrul “Apollo 111”, Bucure (2017);“Dragoste și informație”, regia Irina-Crăița Mândra, Teatrul Național “I.L. Caragiale”, București, (2017);“Neranțula“, regia Bogdan Budeș, Teatrul “Maria Filotti” Brăila (2016); “Instalație Umană”, regia Radu Nica ArCuB Gabroveni, (2016);“Recviem” regia Alexandru Dabija, Teatrul Național “I.L. Caragiale”, București (2016);“#Teenspirit”, în regia lui Peter Kerek, la Teatrul “Excelsior” (2015);“Trei Generații”, regia Dinu Cernescu, Teatrul “Odeon”, (2015); “Un tramvai numit dorință”,  în regia Dinu Cernescu, Teatrul “Odeon”, (2015);“West Side Story”, regia Răzvan Mazilu, Teatrul “Odeon” (2014);

Actor la Teatrul Post Interfonic Național. Ascultăm vocea în spectacolele: “Crezi că…” de Nicholas Cațianis, regia Vlaicu Golcea, “CT” de Mela Mihai, regia Vlaicu Golcea, “Scheletul de pasăre” de Iulia Enkelana, regia Vlaicu Golcea, “Fata asta” de Alexandru Mărtinaș, regia Vlaicu Golcea, “Flori de copii. Actul 3. Fetița.” de Alex Halka și Vlaicu Golcea (https://interfonic.ro/)

Asistență de regie de teatru: „Lina” de Alexandra Felseghi, regia Adina Lazăr,Teatrul “Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe (2025)

FILMOGRAFIE: “Ink Wash”, regia Sarra Tsorakidis (2024), “Carla’s Dreams: Luna”, regia Roman Burlaca (2018), “Carla’s Dreams: Praf de stele”, regia Roman Burlaca (2018), “Apartamentul”, regia Camelia Popa (2017), “Caps (Capace)”, regia Sorin Marin (2017)

Scurtmetraj: “Everything is Great and Nobody’s Happy”, regia Ioana Păsărin (2024), “Not guilty”, regia Irina Octavia Andronic (2017), “Cat’s pub”, regia Șerban Racovițeanu (2016), “Jazz”, regia Mircea Ibadof (2014)

Seriale de televiziune:“The Promised life”, regia Ricky Tognazzi (2018-2020) un episode în 2020, “Das Verschwindenn”, regia Hans-Christian Schmid (2017), “Băieți de oraș”, regia Dan PetcanProTv, patru episoade (2016), “Atletico textila”, regia George Dogaru, ProTv (2016-2025), un episod (2016)

PREMII

2015     Premiul la Gala HOP  – Cel mai bun actor pentru „Trifoiul cu patru foi” – „Laughing wild” de Christopher Durang și „NU” de Eugene Ionesco.

2014   – Premiul pentru Cel mai bun actor pentru rolul “Nunzio” din spectacolul cu piesa “Așteptându-l pe Godot”, Universitatea „Hyperion”– absolvire