Stagiul militar obligatoriu – DA. De ce? O societate pe cont propriu – fără solidaritate: cum s-a dorit

”România trebuie să revină urgent la stagiul militar obligatoriu” titrează presa. Mulți generali, puțini soldați.

Da, Da, Da. De ce?

Sunt un antimilitarist total, un om convins că trebuie folosite toate mijloacele posibile și imposibile pentru a face ca un război să nu aibă loc. Un război trebuie evitat cu orice mijloace.

Singura materie la care am avut probleme și nu mi s-a pus notă de trecere este ”milităria”: ordin, supunere, culoarea kaki și linie dreaptă am urât. Am trecut clasa doar pentru că m-a salvat un director de școală. Și acum am coșmarul că nu am terminat liceul din cauza milităriei. Povestit în ”copiii dingo”.

Dar acum spun precum Brodski: dacă Voznesenski e împotriva CAP-eului – eu punct pentru. Dacă ”lumea bună” și ”elita” e împotriva obligativității stagiului militar – eu sunt pentru.

De ce? Pentru a arăta în ce situație de impostură maximă trăim.

Pentru a vedea că ”regele e gol” și pentru a câta oară vom vedea că țara asta se sprijină pe oamenii fără voce și putere, cei care nu au nimic, pe cei pe care ”lumea bună” îi disprețuiește profund – pe ”asistați”, pe ”leneși”, pe ”bețivi”, pe ”ineficienți”: ăia de ne duc gunoiul de la corporație. Pe cei pe care-i considerăm ”oameni dispensabili”, abandonați dar fără care probabil ne vom îneca în propriul rahat. Dar cine înțelege asta.

Țara asta se sprijină pe acești oameni care nu pleacă pentru că nu-și permit să plece și ei duc greul: cei damnați la sărăcie.

”Lumea bună” își pregătește odraslele pentru ”exportul de lux” al resurselor umane: direct afară. Elita și-i crește direct afară: această țară din care sug bunăstarea lor nu este de nasul ”noii aristocrații” parvenite. România e o țară pentru iobagi nu pentru ”lumea bună” așa că și armata să o facă junii iobagilor, nu fiii de boieri că ei sunt la Paris. Se pregătesc pentru ”buna guvernare” a iobagilor.

Așa că arcanul va funcționa doar pentru iobăgie.

În același timp dacă e de luptat? Cine vor fi pe prima linie? Că doar nu copiii ”investirilor strategici”, a marilor latifundiari, procurori și parlamentari.

Fiii iobagilor vor fi pe prima linie. Că ei sunt mereu carne de tun.

Dar fiii de țărani și muncitori pentru ce să lupte? Pentru palate? Nu sunt ale lor? Pentru moșii? Nu sunt ale lor. Pentru resurse? Ape, pământ, gaze, petrol și râuri? Au văzut factura la întreținere. Au înțes că nu mai au nici aer: imediat se pune contor și acolo. Să apere băncile la care au de plătit împrumuturile de-i îndoaie? Pentru partide? Să fim serioși.

Nu prea mai au nimic a lor pentru care să lupte: tot ce este împrejur sunt ale celor ale căror copii și conturi sunt afară. De ce să nu lupte ei: ai proprietate – la luptă în primul rând.

Cu cât e mai mare proprietatea cu atât mai multe forțe de luptă dai. Nu așa e corect? Ca la sănătatea privată pe care încercați să o impuneți: ai bani te lecuiești, nu ai mori – ai proprietăți imense lupți, nu ai stai acasă. Nu acesta era principiul: fiecare pe cont propriu? Acum e rândul vostru să dovediți. Aveți pentru ce – iobagul nu prea are. S-a întors roata? Nu?

Acum e bună solidaritatea? Să lupte iobagii să-și păstreze boirii averile. Păi nu așa cereau și ei la sănătate, educație, la muncă și asigurări sociale? Să învețe și amărâtul de fiu de iobag, să se lecuiască și țăranul că nu are cu ce plăti și oricum a muncit o viață. Dar ”elita” a vrut un principi sănătos: fiecare pe cont propriu, prin propriile puteri. E timpul să dovediți asta…

Dar iobagii va trebui să lupte: așa a fost mereu și așa va fi. Pentru că elita globală din vest și din est preferă un război decât o revoluție. Știu ei ce știu. Războiul e calea cea mai sigură pentru a-și păstra privilegiile și a ocoli o posibilă pierdere a privilegiilor. Nu există război pentru binele poporului: și nu credem că vor fi astfel de războaie.

Iobagii ar trebui să spune ferm: pe noi să nu contați. Nu e războiul nostru – mu avem pentru ce lupta.

Armată obligatorie – Da. Pentru a vedea cum părinții vor ieși în stradă să lupte pentru libertate. Libertatea de a părăsi frontul nu de a oferi un serviciu țării din care își suge privilegii. Poate avem și niște obligații: să dăm ceva înapoi nu doar să luam?

Trebuie spus răspicat: cel ce părăsește frontul se numește – dezertor. De când e lumea și pământul e așa. Oare cine va părăsi primul frontul? Iobagii nu au unde pleca – puținul pe care-l au este aici: o mamă, un tată, un copil, un cimitir și o mică gospodărie. Cei cu mari averi demult și-au trimis banii și familia afară. Unde-ți sunt conturile cam acolo e și sufletul și linia frontului. La dos.

Armată obligatorie – Da. Vom vedea cum ”lumea bună” – cei ce azi sunt cu războiul în gură și instigă la război – vor fugi ca potârnichile și vor face toate porcăriile lumii pentru a nu se înrola ei și copiii lor.

Generalii? Căci avem o armată cu prea mulți generali și prea puțini ostași – ei vor fi mereu mult în spatele frontului: la căldură și siguranță.

Poate greșesc. Și vom vedea copiii bancherilor, marilor latifundiari, marilor proprietari, politicieni și culturnici pe prima linie. Doar că istoria îmi șoptește: nu-ți fă iluzii. Mai bine roagă-te și fă tot posibilul să nu fie război.

Sursă: Facebook