Amintiri din războiul 1914-1918 ale vinereanului P.Simedru, culese și păstrate de Preotul Dimitrie Gornic

(….) Când a intrat România în rãzboi noi eram organizaţi de locotenentul Basil Barbu, aghiotantul II al Regimentului 64 Orãştie, cã dacã România va intra în rãzboi, sã trecem în Rusia şi de acolo sã mergem în România. Trecerea am şi fãcut-o, dar numai mai târziu cãci germanii, ştiind cã Regimentul 64 era aproape 90% românesc, au organizat patrule în faţa regimentului ca sã împiedice eventualele dezertãri. Locotenentul Barbu a fost trimis la Viena. Cei care ne înţelesesem sã trecem la ruşi, în noaptea de 13/14 noiembrie între orele 2 şi 3 noaptea, ne-am adunat toţi la un punct fixat de mai înainte, de unde am plecat în formaţie de patrulã înarmatã cu gulerul acoperit ca sã nu se vadã gradul. Am telefonat la Regiment cã de la compania a 8-a iese o patrulã între linii care se va întoarce pe la compania a 2-a. Eram adunaţi: sublocotenent Ion Branga din Orãştie, sublocotenent Ion Ştefãnescu din Romoşel, sublocotenent Ion Arieşan din Blaj, A. Crişan din Bãrãbanţ, plot. major Toma Todor din Lancrãm, plot. Petru Simedru, plot. Petru Danciu, Damian Furdui, Gheorghe Romoşan, toţi din Vinerea, serg. Iosif Socol din Vaidei, caporal Ion Braţa din Cugir, ordonanţele ofiţerilor Nicolae Vasiu şi Ion Cârţan din Romoşel şi unul din Blaj. S-a mai alipit de noi soldatul Nicolae Cornea (mai târziu primar în Banpotoc). Ordonanţa sublocotenentului Branga, Ion Hechel din Pişchinţi, care venea mai în urmã cu bagajul ofiţerului, a fost surprins de ajutorul de sublocotenent Silvestru Patiţa din Vinţ care conducea o patrulã şi care a anunţat regimentul….(….)
Noi trimisesem mai înainte pe Ion Opriţ sã spunã ruşilor cã vor veni şi alţii. Ruşii au pus în locurile de pãtrundere santinele români basarabeni. Trimisesem pe Braţa şi pe Socol înaintea noastrã sã strige “Nu puşcaţi!”. Dupã ce am ajuns, santinelele basarabene ne-au condus la comanda batalionului. Acolo ne-am pus la chipiu tricolorul românesc pregãtit de mai înainte, pe urmã am spus “Tatãl nostru”, la care comandantul Batalionului, maior rus, a luat şi el poziţia de drepţi, ne-a dat apoi ţigãri şi ne-a trimis mai departe la Regiment unde am fost trataţi foarte bine. Aghiotantul Regimentului ştia nemţeşte şi englezeşte, aşa cã ne-am putut înţelege foarte bine. Ne-a pus cãruţe la dispoziţie sã ne transporte la divizie. Pe drum cãtre divizie ne-am întâlnit cu un locotenent român din Basarabia care ne-a întrebat “Ce vreţi dumneavoastrã?”. I-am rãspuns cã vrem sã mergem în armata românã. “Bine –zice el-, dar românii s-au retras. Voi totuşi faceţi o faptã bunã şi frumoasã, cãci pânã la urmã România tot va învinge.”(…)
În gara din Kiev am întâlnit pe Remus Herlea, pe Ieronim Herlea şi Dionisie Herlea, toţi din Vinerea, îmbrãcaţi în uniforme ruseşti. Dupã ce ne-am recunoscut am scris acasã cã “suntem aici atâţia vinereni câţi ar ajunge pentru o bisericã mai micã”. Aceastã carte poştalã a ajuns la Vinerea.
La izbucnirea primei revoluţii, a lui Kerenski, eram la Darniţa, lângã Kiev, unde ne-a vizitat generalul Brussilov, apoi pãrintele Moţa şi Vasile Lucaci. Acolo a apãrut “Gazeta Voluntarilor”, condusã de Voicu Niţescu, ce era trimisã prin lagãrele de prizonieri. Din gazeta lui aflam ştiri despre cunoscuţii prizonieri. Aşa s-au fãcut mai multe grupuri de cunoscuţi din diferite lagãre. Revoluţia a fãcut ca plecarea noastrã sã mai fie amânatã. (…)
La 3 iulie 1917 am plecat cu primul transport din Kiev spre Iaşi. La Chişinãu conducãtorii Sfatului Ţãrii ne-au primit foarte bine, ne-au dat o gustare şi vin. La plecare, scriitorul Mateevici ne-a dãruit un drapel tricolor şi o icoanã şi ne-a spus: “Duceţi acest drapel la Alba Iulia şi icoana la Catedrala din Sibiu.” Icoana am dus-o la Sibiu şi când a fost terminatã Catedrala Unirii de la Alba Iulia, fiind concentraţi toţi foştii voluntari la Alba Iulia, am depus şi drapelul care acum se aflã la Muzeul Unirii din acest oraş.
Dupã sosirea la Iaşi în Piaţa Unirii, am fost duşi pe Dealul Aroneanu unde ne-au vorbit Octavian Goga şi Nicolae Iorga şi a rãspuns din partea voluntarilor Victor Deleu.
Venirea noastrã la Iaşi a avut un mare efect moral, mai ales cã veneam într-o Românie îngenuncheatã, nu la praznic!
Însufleţirea era de nedescris. Copiii ne salutau strigând: “Trãiţi, fraţi ardeleni!”
Am depus jurãmântul în faţa Regelui şi a comandanţilor de armatã. Corul de ofiţeri a fost condus de Aurel Medrea. (…)
La 1 Decembrie 1918 am venit la Bucureşti în frunte cu guvernul şi cu armata, aşteptând hotãrârea de la Alba Iulia pentru Unirea Transilvaniei cu România. Drumul a trecut de la Iaşi pe la Fãurei, Brãila, cu trenul pânã la Bucureşti, echipaţi militari. Am fost cantonaţi la Mogoşoaia.
Intrarea în Bucureşti a fost aşa: în frunte Regele cu Regina, generalul Berthelot, comandanţii de armatã, toţi cãlãri, apoi prinţul Carol cu un batalion de vânãtori de munte, un pluton de ardeleni, un pluton de bucovineni şi unul de basarabeni în frunte cu generalul Gãvãnescu. În fruntea plutonului de ardeleni eram eu cu o tablã pe care era scris “Transilvania”. Întreagã ţara şi capitala erau în aşteptarea acestui act atât de important.
Când a apãrut plutonul de transilvãneni a izbucnit un puternic “URA!”, “Trãiascã Transilvania!” şi aruncau flori peste noi cã abia mai puteam înainta de ele. Ne-am dus la Mitropolie unde sosise delegaţia din Transilvania: Goldiş, Vaida, episcopul Miron Cristea, episcopul Hossu şi Caius Brediceanu, delegaţie care a adus Actul Unirii de la Alba Iulia. Episcopul Cristea a remarcat pe Niţu Branga şi s-a bucurat cã jurul Orãştiei, unde fusese învãţãtor dupã ce absolvise Teologia la Sibiu, este atât de bine reprezentat în corpul voluntarilor.
Dupã slujba religioasã s-a citit Actul Unirii. Seara am fost duşi la Teatrul Naţional unde s-a jucat piesa “Domnul notar” de Octavian Goga.
Dupã vreo cinci zile am fost aduşi la Sibiu unde am dus icoana de la Mateevici la Catedralã şi am pregãtit primirea generalului Berthelot la care au participat şi cãluşerii din Cugir.
La 20 decembrie 1918 am sosit acasã cu trenul pânã la Vinţ şi de acolo pe jos fiindcã nu am avut tren. Noaptea pe la 3 am intrat în Vinerea cântând “Treceţi batalioane române Carpaţii…”
S-a trezit tot satul şi striga “Vin voluntarii!!”

Categoria: Istorie