File de istorie. Evoluția Orașului de Jos. Alba Iulia în secolul XIX și prima jumătate a secolului XX

  Revoluția de la 1848 a cuprins și orașul Alba Iulia, partea de jos a acestuia fiind ocupată de trupele insurgenților maghiari conduși de generalul Josef Bem (1794-1850) și trupele Gărzii Naționale Maghiare, care își aveau punctul de comandă în Orașul de Jos, cartierul Varos (Centrul orașului).       

 Degeaba au somat trupele de apărare româno-austriece dispuse în Garnizoana militară din Cetatea bastionară să se predea, aceștia nu au avut nici un succes.       

  În Munții Apuseni, armatele moților conduse de Avram Iancu ( 1824-1872), nu le-au permis insurgenților  să le cucerească teritoriile, producându-le mari pierderi.       

 În anul 1849 trupele maghiare au fost nevoite să se retragă spre vestul Transilvaniei, lăsând în urma lor case distruse și mulți morți din rândul civililor din oraș.     

  După încheierea luptelor, în perioadele care au urmat, orașul Alba Iulia a cunoscut o mare dezvotare, acest lucru văzându-se după hărțile orașului din acea perioadă a sec. XIX în special după anul 1880 când restricțiile de construcții din  Zona Esplanadei, Cetății bastionare au fost ridicate, dându-se permisiunea  locuitorilor orașului să-și construiască case cu anexe din zidărie în special în partea de nord-est a cetății (str. Vasile Alexandri,  Calea Moților și str. Tudor Vladimirescu).       În aceiași perioadă a început și amenajarea parcului central în Orașul de Jos și a celor două piețe centrale, unde se desfășurau activități mai importante ale urbei, târguri, locuri de promenadă etc.       

Străzile Orașului de Jos, erau drepte, delimitând orașul pe cartiere, fiind pavate cu piatră de râu.       

În perioada anilor 1850-1868, un aspect important l-a reprezentat construcția căii ferate Alba Iulia – Aiud, precum  și a Gării Mari a orașului, lucrare finanțată  de Societatea de Căi Ferate din Transilvania, această linie a adus profunde transformări în viața  locuitorilor orașului, fiind desfințat portul și depozitele de sare din localitatea Partoș, unde exista un mare port pe râul Mureș, de pe care erau transportate mari cantități de sare adusă de la minele din orașul Turda spre centrul Europei.       

În ultima parte a sec. XIX, Alba Iulia a început să cunoască o puternică dezvoltare industrială, fiind înfințate în oraș datorită existenței unei puternice comunități evreiești, numeroase magazine cu profiluri industriale, pielărie, marochinărie, textile, bijuterii, ceasornicării, foto etc., fiind construite totodată ateliere și fabrici, printre cele mai numeroase numindu-se Fabrica de spirt a familiei Jonas, Moara Johanna, unde se măcina grâu și arpacaș, aparținând familiei de evrei Gluck. 

      Din planul întocmit de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti (1652-1717) în anul 1711 asupra Cetății Medievale din Alba-Iulia, reiese că partea de la răsărit a orașului era așezată pe un teren mlăștinos des inundabil.

Odată cu începerea construirii cetății bastionare și a esplanadei (suprafață plantată cu arbori, iarbă și flori, aflată de obicei în fața unei clădiri importante sau a unui ansamblu arhitectural), locuitorii din imediata apropiere a cetății au fost obligați să se mute în zona mlăștinoasă, iar localnicii prin construirea unor șanțuri de desecare, au reușit să-și construiască case și anexe.

Cele mai frumoase clădiri fiind ridicate în zona Varoș (str. Primăverii, Teilor, Gh. Coșbuc etc).       

Printre edificiile de cult creștine, construite în centrul orașului se pot enumera:       

*  Capela și mănăstirea Ordinului Franciscan „Sf. Valentin”, precum și Școala de fete, construite în  anul 1858.       

*   Biserica Creștin Ortodoxă cu hramul „Buna Vestire”, numită și biserica la Greci construită în anul 1782.       

*   Biserica Reformat-Calvină, construită între anii (1757-1761).     

  *   Biserica Luteran Evanghelică, construită în două etape între anii 1824 – 1826 și 1853.       

*    Biserica creștin Ortodoxă din cartierul Lipoveni, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, construită se pare în anul 1711, apărând pe planurile cartografice ale orașului abia  în anul 1752.       

*    Biserica Franciscană, construită în perioada anilor 1752-1770.       

*    Biserica Ortodoxă „Sf. Treime” din cartierul Maieri I, construită după anul 1785.       

*    Sinagoga evreiască ( Mareh Ezekiel) de rit ortodox numită și Sinagoga Veche a fost construită între anii 1827-1840, fiind prima sinagogă construită din zidărie, din Transilvania, care astăzi este funcțională și reabilitată (2016-2017), fiind inaugurată la 26 noiembrie 2017     

  *    Sinagoga  nouă de rit Sefard, construită între anii 1874-1883 (demolată în 1983).                               

Construcții administrative și publice:         

*    Primăria veche clădire cu două etaje în stil eclectic, construită în anul 1845.         

*    Hotelul „Hungaria” – „Dacia” – „Apulum”, inaugurat în anul 1887, cea mai impozantă clădire din oraș la acea vreme ( demolat în anul 1980)         

 *    Hotelul „Europa”, construit în anul 1870, pe locul unui vechi han care se numea „La Istrătoaie”.         

*    Clădirea Muzeului de Istorie din cartierul Maieri I înființat de Adalbert Cserni în anul 1888.           

 Începând cu  sec. XX Alba Iulia a fost împărțită în șapte cartiere: Maieri I și Maieri II, Heius, Lipoveni,  Ampoi, Lumea Nouă,  Varosul.                           

Ca și clădiri de importanță edilitară, ridicate în sec. XX, au fost:           

*   Teatrul „I.L.Caragiale” în 1922, actualmente Casa de Cultură a Studenților,            

*   Palatul Gisella , construit între anii 1902-1905.             

*   Palatul Justiției 1908 ( a existat și închisoare de bărbați și de femei).             

*   Banca Națională – Poștei, Telegraf  1910.           

 *   Clădirea Camerei de Comerț, 1936.               

  Activitățile edilitare din Orașul de Jos se vor intensifica după cel de al Doilea Război Mondial și instaurarea noului regim comunist.               

Începând cu anul 1970, Orașul de Jos a intrat într-un amplu program de modernizare, astfel multe clădiri de patrimoniu și cu mare valoare istorică au fost demolate, iar pe locurile unde acestea au existat, s-au ridicat blocuri pentru locuit.             

 Hotelul „Transilvania” – 1972, a fost construit pe piloni din beton cu înălțime de 15 – 20 m, pentru a stabiliza  terenul de infiltrațiile subterane de apă.               

Tribunalul, o nouă Bancă Națională, Complexul „Unirea”, în anul 1965, a fost inaugurată cea mai mare fabrică de cărămizi refractare din Europa de Est, numită Refractara este în prezent o ruină.             

 În Orașul de Jos, în prezent se construiește haotic, fără a exista o arhitectură uniformă și frumos aranjată după clădirile vechi de patrimoniu arhitectural, care astăzi mai există, și unele astăzi pe cale de a se ruina.

Col. (retr.)  Nicolae Paraschivescu

Jurist  Dragomir Vlonga