Radu Tempea – preot otodox, profesor și lingvist român, vicar al Episcopiei otodoxe din Sibiu

La 9 februarie 1768 s-a născut Radu Tempea, preot ortodox, profesor și lingvist român, vicar al Episcopiei ortodoxe din Sibiu.

Radu Tempea (n. 9 februarie 1768, Brașov, Marele Principat al Transilvaniei – d. 5 iulie 1824, Brașov, Imperiul Austriac- Rompres din 15.VII.1991 dă ca dată a morţii 15.VII.1824) a fost un preot ortodox, profesor și lingvist român. În literatură, numele său este deseori regăsit și ca Radu Tempea (V), deoarece a aparținut celei de-a cincea generații a familiei de preoți brașoveni ce au purtat același nume și au trăit începând din secolul al XVII-lea și până la mijlocul secolului al XIX-lea. Unele monografii îl numesc și Radu Tempea (V) Popescu.

A fost director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania în perioada 1796-1808, protopop (din anul 1805) al unuia dintre cele 3 protopopiate din Brașov și apoi vicar general al Episcopiei Ardealului. Este cunoscut pentru publicarea la Sibiu, în 1797, a uneia dintre primele gramatici științifice românești, „Gramatică românească”, una dintre primele lucrări de acest gen, în care încerca să pună bazele unei terminologii gramaticale moderne şi unitare.

La 9 ianuarie 1783, la vârsta de 15 ani, a pornit pe același drum ca și strămoșii săi, fiind primit la școala de la Biserica „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului și apoi la Gimnaziul săsesc luteran din Brașov, aici fiind primul elev otodox care a învățat, în anul 1783. La 8/19 octombrie 1785 a cerut un sprijin de 100 de florini din partea bisericii pentru a urma filozofia la Buda, bursă pe care o și primește cu condiția să revină și să își continue activitatea la Brașov. De asemenea, a urmat cursurile de învățători de la Sibiu din 1787. La 22 februarie 1788 a devenit diacon învățător.

Fire iute, la începutul războiului cu turcii din 1787, terminat cu Pacea de la Șiștov (1791), a plecat la București ca translator. Generalul-comandant Mitrowsky i-a lăudat „cultura escelentă, știința de limbi” și serviciile aduse prin cuvântări ținute recruților. S-a întors de acolo imediat ce s-a terminat războiul, dar postul de diacon fusese deja ocupat. Atunci s-a dus la Sibiu și l-a rugat pe episcopul Gherasim Adamovici să-l hirotonească preot în 1794 și să-l numească paroh la Biserica „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului. Între 1796 și octombrie 1808 a fost director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania, cu reședința la Sibiu, în această calitate interesându-se și de soarta școlilor din Brașov. Aflat la Sibiu, Tempea a publicat în 1797 una dintre primele gramatici științifice românești.

În martie 1805 era încă la Sibiu, fiind președinte interimar al Consistoriului Episcopal, iar în iulie era asesor. A devenit între timp protopop ortodox, conducând din 1805 unul dintre cele 3 protopopiate din Brașov și apoi vicar general al Episcopiei Ardealului.

În timpul crizei financiare și economice din anii 1814-1815 a adus din Țara Românească 1000 găleți de porumb, împărțindu-l săracilor cu același preț cu cât l-a costat procurarea și transportul porumbului. Pentru această faptă, împăratul Francisc II i-a adus mulțumiri prin decretul din 27 ianuarie 1815, îndemnând guvernul ardelean să dea publicității, ca exemplu, această acțiune a protopopului Radu Tempea. Totodată, fiind vacant postul de episcop al Aradului, Radu Tempea a fost propus curții de la Viena să ocupe acest post. Din păcate, inițiativa a rămas numai la stadiul de propunere.

La 25 februarie 1817 a fost suspendat din funcția de protopop din cauza neînțelegerilor generate de intenția de a-l promova pe fiul său, Duțu. Drept urmare, a plecat într-un pelerinaj în orașul Iași din Moldova, de unde s-a întors un an mai târziu, și împăcându-se cu Consistoriul la 10 septembrie 1818.

A murit în 5 iulie 1824, la vârsta de 56 de ani, la Brașov.

Categoria: Cultură