Din biografia Episcopului Policarp Morușcă! În luna martie 2023, omagierea la 140 de ani de la naștere și 88 de ani de la hirotonia ca Episcop misionar pentru românii ortodocși din America (24 martie 1935)

 Pompei Morușcă (viitorul episcop Policarp), s-a născut la 20 martie 1883, în Dealul Geoagiului, comuna Întregalde, jud. Alba și a trecut la Domnul  la 26 octombrie 1958 la vârsta de 75 de ani, în Alba Iulia. A fost cleric ortodox român, care a îndeplinit demnitatea de episcop ortodox al românilor din SUA și Canada în perioada 1935-1939.  Referitor la pregătirea școlară, a fost elev la gimnaziul din Alba Iulia și Blaj, apoi la Institutul Teologic Ortodox din Sibiu în perioada 1902-1905. După absolvirea institutului, lucrează învățător la școlile confesionale din Sebeș-Alba, Ludoș-Sibiu și Pâclișa-Alba, în perioada 1905-1908. apoi preot paroh în comuna Șeica Mare, jud. Sibiu, în perioada 1908-1919, confesor (duhovnic) militar (1917-1918), consilier referent economic la noul Consistoriu (instanță judecătorească ecleziastică) eparhial din Cluj (1919-1920), secretar general al Asociației clerului „Andrei Șaguna” din Transilvania (1920), duhovnic la Institutul Teologic din Sibiu (1920-1921), director al Oficiului de Statistică al Mitropoliei Ardealului (1921), redactor al Revistei Teologice din Sibiu (1921-1922), director al internatului fiilor de preoți din Sibiu (1921-1925).       

  În anul 1925 a fost tuns în monahism sub numele Policarp, fiindu-i încredințată stăreția  Mănăstirii Hodoș-Bodrog (1925-1935), cea mai veche mănăstire ortodoxă din România, situată în comuna Zădăreni, jud. Arad.  În 1925 a fost hirotonit protosinghel, iar în 1926 arhimandrit.         

După vasta experiență acumulată în decursul anilor, la 24 ianuarie 1935, a fost ales Episcop misionar pentru românii ortodocși  din America, hirotonit ca arhiereu în data de 24 martie 1935 și înscăunat în Detroit, statul Michigan, SUA la 4 iulie 1935, unde a păstorit efectiv  până în august 1939.         

În această calitate a organizat eparhia care deținea 6 protopopiate cu 44 parohii, 62 filiale cu 43 biserici și 5 paraclise, toate acestea deservite de 34 preoți.         

A inițiat apariția foii „Solia” și a calendarului eparhial „Solia”, care apar și în prezent. A pus bazele reședinței eparhiale „Vatra Românească”, cu fermă, cămin pentru bătrâni și un început de mănăstire.           

După întoarcerea din America, a fost locțiitor de episcop al Cețății Albe-Ismail în perioada 1941-1945, iar în 1945-1946, locțiitor de episcop al Maramureșului cu reședința la Sighetul Marmației.          

 În anul 1948, forțat de autoritățile comuniste s-a pensionat, sau altfel spus „pus în retragere” ( la fel ca alți mulți ierarhi care devenise incomozi prin felul lor de a se manifesta) și închinoviat ( a se stabili într-o mănăstire cu viață de obște) la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia. În perioada 1955-1958, a fost stareț al Mănăstirii „Sf. Ioan Botezătorul din Alba Iulia.           Trece la Domnul la 26 octombrie 1958 și este îngropat la Schitul „Sf. Ioan Botezătorul” din Alba Iulia.         

 În decursul vieții, a publicat o serie de lucrări cu conținut moralizator sau istoric.

           DRAGOMIR  VLONGA  – Alba Iulia –  23. 03. 2023.