Elogiu elevilor mei

Autorul Articolului: Alla Apopei

Omnia summa consecutus es, virtute duce, comite fortuna (Astfel ai obținut toate cele importante – cu virtutea călăuză, cu norocul tovarăș)                                                   

  Marcus Tullius Cicero

Noblețea de a fi profesor și satisfacția pe care o ai pe măsură ce trece timpul și constați că ai format multe generații de elevi, care acum sunt adulți responsabili, cu familii frumoase, care își aduc copiii la școala în care au învățat, sau te caută pe facebook, locuind la mii de kilometri distanță de locul natal, și îți dau like la fiecare postare de-a ta despre școală, educație și valori, este greu de înțeles pentru cineva care nu face parte din tagma noastră profesională.

Anul trecut, în timpul celor trei luni de izolare în casă, din cauza pandemiei, am avut răgazul de a deschide toate sertarele și dulapurile din biroul meu, depozitare de amintiri dragi din anii de școală, împliniți ca profesor la licee pe cât de diferite, pe atât de valoroase în urbea Iașului nostru:   Colegiul Național „C. Negruzzi” (1994 – 2000),  Colegiul Tehnic „I. C. Ștefănescu” (1994 -2000) – fostul Grup Școlar de Industrie Ușoară „Victoria”, Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” (din 2001 până în prezent). Mi-a luat ceva timp să răsfoiesc creațiile, pozele, albumele și gândurile de feed –back la absolvirea liceului, cugetările elevilor mei din fiecare generație (am numărat că am adunat într-un mănunchi bogat șase promoții, cărora le-am fost dirigintă) de la activitățile interesante la dirigenție.   Unora dintre ei le-am trimis mesaje cu aceste mărturii ale etapei de formare din anii de liceu, primind răspunsuri pline de uimire și recunoștință.

Mi-am adus adus aminte de prima mea generație de elevi, cele 26 de fete de la clasa de filologie (clasele teoretice erau „rara avis” la un liceu industrial înainte de anul 2000 și cele mai râvnite), care erau cu câțiva ani mai mici decât diriginta lor (acum de abia conștientizez acest lucru), pe care le-am îndrăgit ca pe niște surori, iar ele m-au gratulat, la finalul clasei a XI-a, cu titlul de „cea mai deosebită dirigintă din Univers”. Pentru mine, este generația Princeps, împreună cu care am învățat să îmi asum rolul de diriginte – părinte, soră, sfetnic și călăuză pentru drumul în viață. Să fi încolțit  toate acestea pe pajiștea de la Mogoșești, în acea drumeție de la finalul clasei a IX-a?

Cea de-a doua generație poartă numele Euro –ELVA, așa scrie pe pliantul lor de absolvire, în anul 2006, deoarece este anul marcat de pregătirea integrării României în Uniunea Europeană (1 ianuarie 2007), fiind finalizat procesul de ratificare în toate statele membre, iar entuziasmul legat de acest eveniment important atingea cote maxime. Cu ajutorul lor am învățat să trec prin încercările grele ale vieții, să ne înțelegem fără să ne spunem prea multe cuvinte, să ne susținem reciproc și să fim victorioși, iar la banchetul de absolvire să ne aștepte o limuzina albă, varianta modernă a cailor înaripați de altădată.

Urmează generația S.0.S., o clasă eterogenă de elevi, cu opinii diferite și nivel scăzut de empatie, care au pus la încercare măiestria mea didactică. De altfel, foarte inteligenți și creativi, fiecare cu un grad mare de libertate și cu lideri numeroși, care s-au lăsat greu îmblânziți, dacă e să ne ghidăm după maxima lui Aristotel, care spune că „Educația este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas”. Cu ei mergeam în pragul sărbătorilor de Crăciun la restaurantul Unirea, pentru a fi împreună la masa darurilor împărtășite, într-un cadru select. Cu reprezentanții acestei generații, peste ani, m-am întâlnit în America, la New York, sau la Florența, în inima orașului culturii și al artelor, făcându-mă să fiu mândră modul în care s-au afirmat, de statutul și poziția lor în societate.

Am ajuns în ultimul deceniu, luând ca punct de reper perioada dinaintea pandemiei. Cum aș putea descrie satisfacția imensă pe care am avut-o cu generația Euroscola, în 2012? Este anul în care am participat, împreună cu o echipă de 23 de elevi, la Parlamentul European de la Strasbourg, în calitate de finaliști ai concursului național Euroscola. Ne-am întors învingători, una dintre elevele mele, Anca Pascal, a fost desemnată să fie speaker pentru prezentarea moțiunii grupului de elevi din mai multe țări europene. Iar excursia prin mai multe capitale europene, timp de o săptămână, a fost  premiul dublu pentru această generație, care și acum postează poze și își amintesc cu nostalgie despre acea experiență unică din viața lor.

Despre ultimele două generații pot spune că ele au venit la mine, nu eu la ele, după ani de peregrinări. Generația ComeON poartă numele proiectului european pe care aveam responsabilitatea să îl implementez cu o clasă de elevi și cu un grup de seniori (persoane vârstnice), prin activități de educație intergenerațională. În final, a ieșit un spectacol de teatru inedit, apreciat de toți partenerii europeni din proiect, despre iubire, familie, pasiuni, valori umane care se transmit din generație în generație, interpretat de elevi și seniori.

Ce aș putea să spun despre generația actuală de elevi, care tocmai a absolvit clasa a IX-a? Poate că sunt generația „Timpului Alecsandrist”, pasionați de lectură, profunzi, responsabili, maturizați de experiența pandemiei, armonioși și plini de talente (în sens propriu) variante. Dar e mai bine să lăsăm timpul să dea justa măsură și apreciere a ceea ce trăim și simțim.

Anul acesta, pregătind premierea de final de an, la Palas – un spațiu generos, pe o frântură de gând, mi-a venit o idee năstrușnică: cum ar fi dacă s-ar întâlni la un loc toate aceste generații mozaic, pe care le-am păstrat în inima mea și prin care trăiește și dăinuie Profesorul.  Dar mai este timp până atunci…

Să ne bucurăm de vacanță și de soarele care răsare pentru noi odată cu fiecare generație de elevi!