Poveștile naturii

Autorul Articolului: Machidon Teodora, clasa a 8-a B

Era o zi frumoasă de vară. Doamna noastră de biologie, Alina, s-a decis să ne ducă pe mine și pe colegii mei într-o excursie în natură.

Toți eram foarte încântați de această veste! Doamna profesoară abia aștepta să ne ducă. Avea foarte multe idei: voia să vizităm o peșteră ascunsă, să vedem cuibul unor păsărele, să culegem flori și multe altele.

Când a sosit momentul de a pleca în excursie, toți ne-am luat rămas bun de la părinți, chiar dacă nu stăteam mai mult de o zi fără ei. Așa că toți ne-am urcat în autocar și am plecat voioși și entuziasmați.

Când am ajuns acolo, doamna o luase înainte pentru a ne ghida, spunându-ne câteva povești despre greieri, urși, vulpi, albine etc. Colegii mei erau foarte atenți la profesoară, însă eu și prietena mea mai bună, colega mea de bancă, râdeam încontinuu una la alta.

– Mai știi când i-am făcut acea farsă dirigintelui?

– Cea cu pasta de dinți? Da, a fost una reușită!

– Nu o voi uita niciodată!

Însă nu am observat că noi două ne-am despărțit de clasa noastră.

Eram foarte panicate, dar era o liniște minunată. Vântul nu bătea deloc, nici păsărelele nu mai cântau. Dar, la un moment dat, se auzi un sunet cunoscut. Ne apropiarăm de el, până când l-am recunoscut. Era doamna noastră Alina, spunând o poveste despre natură.

Amândouă am fost foarte fericite că nu am rămas pierdute în natură. Așa că pe tot parcursul drumeției ne-am ascultat profesoara, continuând povestea despre natură, învățând o lecție foarte importantă. Mereu să fii atent la ghidul tău.