Într-o lume în care poți să fii orice, alege să fii bun!

Autorul Articolului: Roxana Crețu

Aceasta este o lume a sărăciei, a foamei, a discriminării și a schimbărilor climatice, iar noi o știm, o tolerăm și nu facem nimic pentru a o schimba. Dacă lumea ne creează oportunități să facem ceva bun sau ceva rău în fiecare zi, iar această lume este plină de sărăcie, foame și război, atunci starea lumii nu ne obligă, de la bun început, să alegem binele? Dacă în jurul nostru este răutate, nu regăsim soluția în bunătate?

Aceasta este o lume în care copii mici plantează copăcei pentru a înlocui copacii bătrâni sau pe cei tăiați, pentru că ceva în ei le spune că ăsta este lucrul corect de făcut. De ce noi, „oamenii mari” pierdem asta? Unde se duce dorința firească de a înfrumuseța în jurul tău, inocența copilului care consideră că totul este roz și că oamenii fac, invaraibil, bine? Desigur, că nu e sănătos și nici sigur, să privim lumea din spatele perdelei naivității, dar binele tot trebuie ales. Noi ne naștem cu alegerea binelui și a răului și ar trebui să putem lua decizia cea mai bună, bazându-ne pe circumstanțe, pe ceea ce învățăm, dar mai ales pe ceea ce simțim. The right thing to do, nu-i așa?

Copiii învață încă de la vârste fragede conceptele de bine și rău pentru ca ei să își poată dezvolta conștiința morală. În principal, în copilărie, învățăm prin observație-imitație, iar ceea ce fac oamenii cei mai apropiați nouă ne servește ca model absolut. Mai mult decât atât, poveștile ce încorporează aceste aspecte, mai ales basmele, îi fac pe copii să își dorească să fie personajele pozitive ce au parte de finalul fericit, ceea ce influențează, de asemenea, modul în care cei mici receptează perechea Bine-Rău. Copiii trăiesc în suflet cu optimismul tonic al oamenilor simpli, că binele e acolo mereu și triumfă orice ar fi, dar, de multe ori, realitatea spulberă această speranță, iar odată cu înaintarea în vârstă începem să ignorăm anumite lucruri, ajungem să ne dăm seama că bunătatea devine un subiect depășit, în contextul unei lumi concurențiale, al unei societăți dezbinate, al unei planete neprotejate de propriii locuitori. Ușor, ușor, îndepărtându-ne de instincte, valorile morale constructive se pierd, iar noi începem să lăsăm nepăsarea și răutatea să pună stăpânirea pe sufletul nostru. Este momentul în care ne dăm sema că totul ne este indiferent, chiar dacă am putea face ceva bun pentru societatea noastră, lucrul acela, cu siguranță, nu va conta deloc așa că pentru ce să-l mai facem…

Banalitatea răului face ravagii peste tot. Zi de zi, clipă de clipă. Și totuși, avem atâtea exemple de devotament și curaj, de bunătate și dedicare. Avem atâtea exemple de oameni care s-au opus răului făcând bine. Avem atâtea forme de rezistență la rău, prin exemplul personal sau prin cel colectiv. Deci se poate! Dar da, este adevărat. Trăim într-o societate agitată, în care de multe ori ne pierdem reperele și valorile pe care ni le-am stabilit la începutul drumului. Însă dacă ar există dorința de a ajuta, fiecare dintre noi ar putea să treacă de la simplul gând la acțiune, iar Binele ne-ar inunda.

Există bine și rău. Am stabitit asta. Sunt cele două mici identități așezate pe umerii nostri, micul îngeraș și micul drăcușor, iar ambele părți știu cum să își expună punctul de vedere. Atunci care voce câștigă? Care dintre ele va reuși să pună stâpânire pe noi?  Am descoperit că dacă alegi binele, lumea va fi mai mult decât dispusă să te ajute și să îți fie recunoscătoare. Nu există decizii neimportante în viață. Fiecare decizie pe care o iei afectează cine ești, iar fiecare acțiune pe care accepți să o faci sau nu, are consecințe și lasă o amprentă asupra lumii. Oamenii schimbă oameni, oamenii sfințesc locuri, oamenii înfrumusețează lucruri, iar binele este secretul vieții…