Anxietatea și sănătatea mintală – Puntea între „eu” si „noi”-

Sănătatea mintală este un subiect din ce în ce mai prezent în viața noastră de zi cu zi, cu preponderență în clasa de vârstă din care fac parte părinții și bunicii noștri.

Din păcate, anxietatea pare un spațiu al obscurității, dar toată obscuritatea aceasta provine din mentalitatea colectivă. Aceasta este constituită dintr-un amalgam de credințe populare, venite din rândul unei societăți cu o populație majoritar profană. Aceste „credințe populare” provin din trauma colectivă, ce este formată din toate trăirile negative la nivelul fiecărei generații.

De exemplu, putem aminti trauma celui De-al Doilea Război Mondial pe care înaintașii noștri au trăit-o și care a pus amprenta asupra formării și a evoluției lor. Astfel, trauma colectivă s-a transmis în mod indirect mai departe prin abuzuri, devieri de comportament și agresivitate. De asemenea, perioada comunistă a dus la modelarea mentalității. Din indivizi desensibilizați și îndoctrinați din cauza războiului și a propagandei comuniste, s-a ajuns la formarea de torționari, fie ei situați în pușcării sau în capete de familii. Astfel, s-a propagat un sistem de gândire bazat pe neîncrederea în semeni și pe teama față de conducătorii politici din perioadele anterioare.

Această neîncredere se poate patologiza, într-o oarecare măsură, devenind anxietate socială.

Ce este anxietatea socială?

Anxietatea socială reprezintă o teamă accentuată cu privire la anumite situații sociale, este însoțită de un disconfort emoțional marcant. Aceasta pune în discuție situații sociale simple, precum mersul la muncă, ieșitul în oraș, participarea la un curs sau orice alta situație ce presupune contactul cu societatea. Cei care suferă de această afecțiune se tem intens și permanent că sunt judecați de ceilalți și, ca atare, încearcă să reducă interacțiunile cu aceștia.

Anxietatea socială mai poartă denumirea de fobie socială, fiind una dintre cele mai întâlnite afecțiuni mintale, aceasta fiind provocată de sentimente de neîncredere în sine și în semeni.

Neîncrederea în sine provine din lipsa de validare a identității de către ceilalți, dar și din lipsa realizărilor individuale. Aceasta poate fi prezentă încă din copilărie.

Nu trebuie să ne învinuim părinții, deoarece și ei au avut un trecut tumultos, din cauza experiențelor trăite și multe poate provocate de părinții lor. Astfel de situații se manifestă din cauza unui context indezirabil, iar „moștenirea” lăsată de la părinți nu trebuie privită ca o pedeapsă a destinului, ci ca pe o sursă de experiență, în cadrul evoluției noastre umane.

Astfel, toată ciclicitatea aceasta bolnăvicioasă poate fi diminuată sau chiar sistată cu ajutorul predominant al psihoterapiei și cu informarea față de situația dată. Verdictul dat față de existența anxietății în viața unui individ poate fi de ajutor în orientarea despre strategia ce trebuie stabilită în vederea combaterii impasului în care omul simte că trăiește. Recunoașterea este primul pas spre vindecare.

Anxietatea în rândul tinerilor

Domeniul minții este plin de spectre, de la alb la negru, iar fiecare dintre noi este anxios, dar în cantitate diferită, cu manifestare diferită și o intensitate diferită.

Anxietatea este un element debordant în viața adolescenților, putând fi considerată o etapă în devenirea acestora ca oameni integrați în societate. În perioada adolescenței, tinerii se conturează ca indivizi, dar în procesul de formare, ei sunt măcinați de incertitudini și nesiguranțe. Tinerii nu sunt stăpâni pe ei înșiși, nefiind total siguri de cine sunt ei și dacă sunt suficienți pentru cerințele societății, o societate tot mai abstractă, ce promovează modele din ce în ce mai „nesănătoase”. De multe ori, în concepția tinerilor apare un conflict interior între „eu”, ca individ, care vrea să devină parte din „noi”- o noțiune abstractă, ce vrea să definească dorința de apartenență la un anumit scop, fiind reprezentată de societate. Adolescenții își doresc să fie văzuți de cei din jurul lor, să fie înțeleși și acceptați cu toată complexitatea lor. De altfel, o consecință a lumii în care trăim, care duce adesea la apariția anxietății, atât în rândul tinerilor, cât și în rândul adulților, este reprezentată de faptul de a fi văzut, dar interpretat greșit. Bazându-se pe aparențe si recurgând greșit la o judecată directă, oamenii au tendința foarte ușoară de a-i înțelege greșit pe semenii lor și de a-i judeca după fapte, fără a-i asculta și fără a le înțelege adevăratele motive.

Astfel, anxietatea apare ca un efect al modului degradat de gândire al oamenilor din ziua de astăzi, care privesc mereu înapoi și sunt condiționați de ceea ce au trăit atât ei, cât și părinții lor. Anxietatea este o boală, dar care poate fi tratată prin propria acceptare ca persoană și prin propria împăcare cu trecutul, dar și cu prezentul. Vindecarea constă în acceptare de sine și în schimbarea percepției bolnăvicioase asupra vieții, văzută în complexitatea ei socială și psihologică.

~Nu ești suma întâmplărilor tale, ci ești suma alegerilor tale.~