Am adunat

Am adunat poveste-n frunze
În toamne de sărut pribege
Albastrul îl cerșim pe buze
Departe pașii să dezlege.

Am construit nisip pe tâmple
Castele bântuite, stropi
Povestea unei vieți ne umple
Puterea de a plânge plopi.

Ne alintăm cu gust de vară
O punte între timp trecut
În așteptări de primăvară
Suntem pe drumuri fără scut.

Am adunat oglinzi spre soare
Un gând de șoapte flămânzit
Să fim lumină către zare
Pe chipul mării….. infinit.

Ne scriem vise prin ferestre
În ochi ce strâng albastre mări
Cândva vom ști că lumea este
Nisip și stropi în depărtări.

Am adunat aripi de fluturi
Ecoul dintr-un colț de deal
Ne vom trezi, visare-n muguri
În primăveri ce strigă-n val.

Albastre, reci, purtate-n brațe
Ne sunt o piatră de granit
Credința, cerul, mici păcate
Am fost, suntem.. pământ, argint.