Aripi între zi și noapte
Șuierul vântului eșarfă sonoră la gâtul toamnei
Frunze colbuite din plânsul copacilor la sânul mamei
Luminițe umede la trecerea dintre lumi felinare
Jgheaburi de râset, unduiri de plânset, ferice de umblet
Seara cuvintelor maiestuoase se lasă peste oraș
O pânză de sunete croșetate alene peste asfalt
Zidul de ploaie se scutură ușor tremurat
Mâini umbrelă se desfac într-un șuierat
În ploaia mântuitoare se scurg iluzii pesemne
Din dogoarea focului iau formă însemne
Fumul răsuflă griul peste orașul tăcut
Cuprins în brațele unui într-un tango mut
Imagine reprezentativă: Pont Adolphe, Luxembourg
Răspunsuri