Recunoscătoare
M-am oprit lângă o baltă
să-mi privesc chipul oglindit
printre frunzele colorate
ce căzuseră din copaci
în adierea nevinovată a vântului.
M-am căutat prin reflexii de cer,
prin oglindiri de ramuri pustiite.
În șuierul vântului și al stropilor de ploaie
care împăienjeneau băltoaca,
m-am pierdut și m-am regăsit de mai multe ori,
până când oglinda mi s-a limpezit
și a rămas nemișcată.
Atunci mi-am dat seama
că nu sunt cum mi-aș fi dorit,
dar am avut dorința și puterea
să mă accept așa cum sunt
și i-am mulțumit toamnei,
recunoscătoare.
Răspunsuri