Călătorie

De dimineață
m-a întâmpinat un zâmbet
de roșu bujor românesc.
M-a invitat cu surâsul său
într-o frumoasă călătorie,
într-o dureroasă aventură,
un zbor între gând și cuvânt.
Gândul, jucăuș, peste prăpăstii
a zburat, nestingherit,
cuvântul, cuminte,
din îndatoriri s-a închegat,
pe o albastră hârtie și m-a certat
pentru că l-am oropsit,
pentru că l-am privat de libertate,
în ciuda dragostei pe care
mi-a demonstrat-o mereu.
M-am rușinat și-am plecat
să caut gândul ca să-mi împac cuvântul.
Și-am rătăcit pe căi neumblate,
pe nisipuri de vânt purtate.
Iar gândul, copil neascultător,
mi se-arăta, dar nu mă asculta,
înapoi nicidecum nu venea
și unde voia el mă ducea.
Mi-am amintit că sunt stăpâna lui
și-atunci chiar mai vinovată m-am simțit.
Mi-am dat seama că i-am tolerat prea mult
comportamentul indecent
și l-am atenționat,
dar s-a uitat la mine ca un copil
ce știe bine că-i fiul protejat…
Oare nu m-am rătăcit cumva
umblând între gând și cuvânt?
Spune-mi tu, de știi,
bujor românesc!

Răspunsuri