Cartea Orașelor sau despre Pământuri Mitice, Bruxelles 26-29 septembrie 2024
Harta Pământurilor Mitice, a Festivalului Terres Mythiques, e formată din locuri aduse de oameni într-un punct unde se împunge inima în locul hârtiei. O altfel de geografie literară se creează în fiecare sfârșit de septembrie la Bruxelles. Cartografiați devin scriitorii care se înscriu în acest salon literar european mânuit cu sârg și dăruire de unsprezece ediții încoace de Mirela Niță Sandu. Conchistadorii de azi își poartă ținuturile cucerite în coperta cărților, ființe din ființa cărții personale ce se scrie și se înscrie într-o istorie.
Trei dintre scriitorii Cărții Orașelor, Tatiana Țîbuleac, Marius Chivu și însăși Andreea Răsuceanu, coordonatoarea acestei geoantologii literare și personalitate literară remarcabilă prin inovațiile geocritice, ne înscriu într-o călătorie dans la Grande Roue pentru a rămâne forevări prin amintirea orașelor care ne locuiesc, niște „ape adânci” pe cursul cărora literatura română își revendică acele Rive Gauche și Rive Droite personale.
Poetica plecării ne este prezentată într-o incursiune cel puțin artistică, sinusoidală și sculpturală imagine a acelei plecări dintr-un sine geografic în altul. Inutil să uităm marile zboruri ale interbelicilor din subtilitatea literaturii române de azi emergente într-un altfel de zbor al păsării măiastre simbolizată de acea „plume d’auteur qui s’envole dans le monde.” Și chiar dacă ne-am spune „birds of a feather flock together” ne-am ciocni de aproapele și departele pe care acest zbor îl generează indiferent de distanța temporală și spațială, căci literatura eate un concoct cultural.
O eternă reîntoarcere, o pendulare à la Foucault parcurge scrisul Tatianei Țîbuleac din textul ce încheie antologia, intitulat „Atunci când decizi să părăsești un loc, tot ce înseamnă acel loc începe să te uite câte puțin”. Astfel se naște literatura….
Savoarea unei epoci crepusculare prefigurată în textul „Forevări” al lui Marius Chivu cunoaște mai întâi descreșterea și apoi creșterea unei lumi în care cuvântul e materia primă. Orașul Râmnicu Vâlcea, palimpsest pe care istoria celor doi, el și A., se întemeiază pe zidurile vechii cetăți totalitare ca stare și efecte, devine un laborator al pre-facerii. Deznodământurile opuse nasc o altfel de legendă a creației printr-o reflecție inversă. Viața, oglinda devenirii acelui cuplu fantastic prin reverberațiile de sens implicite lecturii, se înscrie în mișcarea circulară a unui pământ sortit lor, unor forevări…
Psihologia abandonării în apele romanului total, de iceberg conștient și subconștient învăluit între veghe și somn, prin alcătuirea personajelor din elemente comune ce le așează într-un continuum al vieții narative, ni se dezvăluie în povestea Bucureștiului, „Oameni mai sănătoși, oameni mai fericiți” de Andreea Răsuceanu. Mesajul subliminal al textului se așează firesc peste viața interioară a orașului și peste reperele care au format copilaria „lui”. Flancat de vocile senectuții și tinereții, de cele două „ea” la care ajunge pe firul memoriei interne al Bucureștiului vechi și pe firul extern al Whatsapp când o nouă gardă medicală sfârșește, el, depozitarul poveștii de pe malul Dambovitei, adastă la confluența apelor…
Rendez-vous, așadar, pentru a cunoaște și Cartea Orașelor în zilele de 26, 28 și 29 septembrie la Festivalul Terres Mythiques organizat de EuropaNova Bruxelles!
Răspunsuri