Terres Mythiques: întâlnire cu scriitorul Dan Coman

Scriitor, profesor, om de cultură, Dan Coman este întâi de toate poet. Calea Cuvântului pe care o urmează de timp îndelungat i-a strecurat în ființa auctorială acea Imago Dei, fidelitatea realității trăite și mai cu seamă simțite, transferabile și irepetabile, mai mult închise în nostalgia ideii, a originii de referință, cu binele și răul implicit, sculptate într-o alegorie culturală.

Pământurile mitice la care sosește de astă dată, la Clos du Parnasse, sunt o oglindire a pământurilor mitice pe care le stăpânește prin suflul lucrărilor sale, prin diafanul și deopotrivă grotescul personajelor ce-l urmează asemeni animalelor Niniei,  în construcția unei lumi originare, de la Ticu și Mica la Georges-Jacques, frații Rățoi și toate personajele și numele pitorești care împart un timp istoric ireal și  se contopesc într-o listă lungă de nume și porecle, de toponime, cu ocolul legendar local, definitoriu românesc, pentru că « aceste lucruri (care) nu se vor schimbă niciodată », chiar și născute în America în timpul unei burse, sunt de departe o frescă psiho-literară.

Scriitura diversă cu care scriitorul îmbracă o societate de personaje în ființe vii, cu piele de simțuri și gânduri reflexive, trece de la poezie la roman, la carte pentru copii, la teatru și revine în fiecare gen cu câte o frântură dintr-un volum în miezul altuia ca într-o legătură fără sfârșit. Vizita mirilor pentru cununie din « Aceste lucruri… », citită acolo din perspectiva lor, vine din « Parohia » unde lecturăm o perspectivă a celuia/celora din casă, din interiorul creației, acea poartă care nu se închide și care isterizeaza prin zgomotul ei personajul feminin de referință, în ochii martori ai unui Ucudan de pe trepte din « Plictisitoarea vacanță de vară a fraților Rățoi ». În viziunea lui Dan Coman, lumea este astfel în trepte ale cunoașterii, în vârste ale creației și mai cu seamă ale creșterii și descreșterii acestei creații, numită la propriu și la figurat, îmbrăcată în hainele uzanței lingvistice pe cât de răspândite, pe atât de ascunse.

Identificarea spațiului cu gândirea și purtarea neieșită din canonul locului oferă expresiei literare o apartenență originală, o înțelepciune a pământului care iese la suprafață prin purtarea personajelor, prin clișee și stereotipuri ale unei perioade trăite altfel acolo la poalele munților, în realitatea absolută acaparată de vis. « Cartea Milionarului » a lui Bănulescu și « Parohia » lui Dan Coman sunt locuri unde universul se răsfrânge asupra ființei la modul absolut, unde nu există nimic altceva în  afară de substanțialitatea acestei lumi în miniatură. Fibula și Ninia sunt comparabile ca ființe ale unei mitologii literare.

Spațiul natal este meta-imaginat, undeva la confluența orașului inventat Yoknapatawpha all lui Faulkner și Metopolis al lui Bănulescu se află literar vorbind, satul Gersa, din proximitatea lui Rebreanu și Coșbuc. Posibilitatea de a ne referi la influența locului asupra creației este majoră, dar și invers valabilă.

Poezia e la Bistrița – Festivalul Internațional organizat de Dan Coman la Bistrița a ajuns anul acesta la a XVI-a ediție. Radu Vancu, unul dintre scriitorii invitați, împarte cu Dan Coman prezența poetică reprezentativă la Bruxelles în acest weekend 26-28 septembrie, primul prezent la Transpoesie, al doilea la Terres Mythiques/Pământuri Mitice, Festival organizat de EuropaNova Bruxelles și dedicat Zilei Europene a Limbilor. Întâlnirea cu Dan Coman are loc vineri 27 septembrie la Ambasada Republicii Moldova în Belgia și Luxemburg.

Limba și literatura – « aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată ».