Salvatorii de Ana Maria Sandu

Un evantai de proze scurte de Ana Maria Sandu apărut la editura Polirom în 2024, aparent fără legătură unele cu altele, bucăți de pânze croite de acul aceluiaşi croitor, cele şase povestiri grupate sub titlul „Salvatorii” au în comun subtilitatea trăirii la limita literaturizării vieții. Pe urmele unui realism magic, aceste mini-romane concentrate înveselesc inima cititorului, dar îi şi provoacă mintea sau stomacul, acel gut feeling, într-o euforie de meniu cu stele Michelin într-un Orient Express literar.

Din această Gallette des Rois auctorială fiecare extrage la féve, povestirea rezonantă, salvatorul ideal. Pariul dintre cititor şi autor se derulează subtil, din frazele scurte şi tăioase se întrupează o ființă de stilism clasic cu maniere moderne. Întâmplările au loc atunci, în timpul lecturii, cititorul e în încăpere cu personajele. Între registre afective sau de supraviețuire, personajele primesc sau aplică tratamente de resuscitare din individual, social, pe măsura aparențelor cu care se confruntă. Scrisul autoarei ascunde o sumedenie de raportări la realitate, la acele thrillers psihologice apărute din neant, ocrotite de vreo floare carnivoră sau de un personaj inofensiv în primă instanță, de o conexiune internet sau de suspansul unei decizii.

Cartea este deschisă de povestirea „K.”, o inițială ce se revendică cvasi-imperceptibil de la Kafka şi abordează metamorfoza căutărilor şi retoricii afective în pandemie. Sentimentul iubirii şi manifestarea ei se transformă într-o insectă incapabilă odată cu evoluția spre restaurarea vechii ordini. „Solitude” pune punctul pe „i”-uri culturale şi invadează cu un lirism romanticizat modernitatea secolului şi suferințele economico-morale dintre Estul autodeterminat, stângaci, de neoprit şi Vestul traumatizat, mut şi surd emoțional.

„80 de franci” este prețul unei poveşti pe cât de inedite, pe atât de tragice în profunzimea ființei umane şi a legăturii cu fragilitatea unei necuvântătoare cu chipul suferinței eroinei pe durata unei călătorii metaforice Elveția – România. „Vacanța de iarnă” este un pasaj între tinerețe şi maturitate, un tunel al timpului între oameni de vârste diferite, dar şi în interiorul ființei Ada, citită oricum la fel în spuma zilelor personale. „Dispariția” este un sfârşit uman, în cele din urmă, a unei răsturnări a timpului în realitatea bătrâneții şi a tinereții, o versiune reinterpretată de fantastic autohton, à la „O fotografie veche de 14 ani” de Mircea Eliade. Personajele ce formează o colectivitate, vecinii doamnei Vanda, prietenii lui Paul sau însuși cimitirul formează acea mulțime, la foule, la un pas de a înghiți personajele principale într-un anonimat al povestirilor, sau de a le regurgita ca dintr-un chit.

„Salvatorii” încheie şi dă titlul romanului, pentru că avem de a face cu un roman al utilității personajelor ce se compun şi se recompun sufleteşte privindu-se în apele adânci ale interlocutorilor lor. Ana Maria Sandu croieşte povestiri pentru salvarea oamenilor ascunşi în „ochi, flori, buze, morminte” cotidiene, à la Blaga, în realități care se alipesc rutinei existențiale.