Ce liniște!

ce liniște!
afară trăirile pierdeau din contur
şi totuşi tulburările apei
se văd intens
când cerurile se întredeschid
prin zbaterea aripilor
unui pescăruş
şi țipătul acesta îmi pare
smuls cu tot cu rădăcini în care apele
îşi făceau
veacul
să curgă…
***
într-o
inimă
găsești o altă inimă
care încearcă din răsputeri
să bată
pentru a te face fericit
chiar și-atunci când
te-ai săturat de viața ta
***
înghesui această enigmatică
amărăciune
într-un pahar cu apă pe care mi-l dai trupului însetat
lacrima cerului nu cutează
întru curățirea rănii din jurul ochilor
mai multe lacrimi nici atât
pe trupul meu întins înșirate stau florile amărăciunii
adăpate
***
s-a mai liniștit furtuna
apele s-au limpezit
numai soarele și luna
nu s-au mai ivit
***
aşa bate inima mea
cum se clatină frunza-n vânt
până când
intră în pământ
***
până când am să te întâlnesc
voi picta ziua aceea
ca să-mi ții de urât
în zilele mele de singurătate
până când am să te întâlnesc
te voi visa
și în vis îți voi dărui inima
ca să nu mă uiți
bătăile ei îți vor aminti că exist numai pentru tine
că sentimentele mele au diferite culori
ce îmbracă cele patru anotimpuri
așteptând acea zi să prindă viață
până atunci te voi picta
în poezia mea
***
dacă am fi doi
prin ochii tăi aș vedea mai limpede
dacă am fi doi
cu mâinile tale aș face lucrurile mult mai minunate
dacă am fi doi
și nu am şti unul de altul
Dumnezeu ar crea o lume în care să ne găsim
atunci s-ar cutremura cerul…
Bota Lucian-Victor (n. 04.12.1986, Ocna –Mureş) a urmat cursurile Grupului Școlar Agricol „Alexandru Borza” din Aiud și este absolvent al Facultăţii de Zootehnie şi Biotehnologii din Cluj-Napoca. Locuiește în Municipiul Aiud. În 2017 a publicat volumul de poezie “Lumea în care orbii alungă lumina” la Editura Napoca Star din Cluj-Napoca. Parte din poeme sunt cuprinse în diverse antologii, precum și în paginile revistelor culturale atât din țară cât și din diaspora.
Imagine credit: Vali Antonescu, „Bella”
Acuarelă cu cafea pe hârtie din bumbac (Dupa M&I Garmash)
Răspunsuri