Cicatricea

De pe fața fragedă a unui copil 

vorbește în limba focului 

o cicatrice, 

urma unei boli ne-ndurătoare.

Și totuși, 

nu aceasta e rana

care-l doare. 

În suflet îi respiră ascunsă 

o rană și mai adâncă, 

o prezență absentă 

ce nu poate fi uitată, 

ireparabilă. 

Rana aceasta 

îi macină sufletul în tăcere, 

îi înțeapă inima 

și e aproape să îi taie respirația, 

deși nu se vede. 

Focul ce i-a ars 

pentru totdeauna sprijinul

este acum departe,

dar în sufletul lui

arde încă, 

și mai tare.

Articole asemănătoare

Un poem

Un poem smuls din inima unei curtezane venețiene dragostea  pură a unei confesiuni***au început de ieri să mă doarătoate tăcerile acestea amare  căci dorul meu încă mai zboară ca o pasăre călătoare care…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *