Speranță în ruine

Printre ruine ieșite din pământ,
o femeie cu două vlăstare
ce se prind de ea ca un bătrân de cârjă,
se agață de-o speranță.
Moartea a bătut la toate ușile,
a intrat neinvitată în toate casele.
Aproape că ar fi de necrezut
să o ocolească, dar speranța
îi bate în piept acum în loc de inimă.
Caută. Pământul, pietrele, bucățile de carne
sunt greu de recunoscut,
dar nu și pentru ea.
Caută și speră cu tărie
că va putea găsi un semn
că nu-i totul pierdut
pentru copiii care i s-au lipit
nu doar de fustă, ci și de suflet.
Caută și speră. Caută.
În umbra unei puști, găsește
ceea ce n-a căutat. Grijile se risipesc,
iar în urma lor rămân
alte bucăți de carne
să se topească în țărână.
Poate pământul se va sătura de sânge
și va cere el însuși pacea-
o pace nu pentru zei,
ci pentru cei ce încă speră.

Răspunsuri