Îmi mai știi?

Îmi mai știi de nume, ochilor culoare?
Pașilor sărutul printre poezii,
Îmi mai știi azi mâna peste gene goale
Ce purtau dorințe, nopțile târzii?

Îmi mai știi de versuri, scrise numai ție?
Ploile de mai, apa din fântâni.
Îmi mai știi sărutul, cald să ne învie
Tălpile prin iarnă, buzele pe sâni?

Îmi mai știi seninul, chipului podoabă?
Ce îl adorai, flori de primăveri,
Muguri printre lacrimi, crini rodiți în palmă,
Miriștea cosită, vântul cel din veri?

Trupul stins de tine, gură, buze… tot,
Strigă azi parfumul, visul nopții viu.
Îmi mai știi dorința? Să te strig nu pot,
Rămân anotimpuri, peste timp să fiu

Ochi ce te îmbracă, vers din sete scris,
Foșnetul pădurii, taina mea de suflet,
Praguri de poveste, fagure promis
Îmi mai știi iubirea, ce o port în umblet?

Timpul îl împart, neatinsă piele,
Două primăveri port în suflet azi.
Îmi mai ești iubirea? Ori doar drum prin stele
Să mă porți pe brațe… când ai să mă lași.