Merele

Le-am dosit într-o traistă la geam să privească şi ele lumea
Sunt venite de departe, de sub Carpați, pătate şi mâncate de ploi
Au căzut pe pământ izgonite din rai, din colind,
Şi-au fost adunate de mâini blânde, de păstori
Bunicul le culegea din pom cu privirea peste valea deschisă ochilor
O revelație
El însuşi deja în grădina Raiului pe când mi-am dat seama de toate aceste fireşti aşezări
Sub pomul lui am privit lumea, deal şi vale în şerpuitul râului
Şi-am strâns merele la pieptul pe care mi-l împrumutaseră mamele bătrâne din pieptarul meu
Am deschis uşa, o năvală ionatană a cuprins aerul, cerul şi pământul,
Merele acelea pentru iarna în sărbătoare Respiră pieptarul şi mamele din mine

Răspunsuri