Pictură de ceară

Mă vindec de tine pictură de ceară

osândă plătită cu albii arginți

și cartea uitată nescrisă în poală

așterne uitării cuprinse în minți.

Din lună alungă și tristul condei

ce poartă în slove sudori peste trup

o lume căutată în vise și zei

în haite cu oamenii și foame de lup.

Mă vindec prin zâmbet, plătesc amintiri

în ramuri plecate și roșu păcat

încetul grăbit în vene simțiri

sărutul gust acru pe buze păstrat.

Fântâni agățate deșerturi în cui

izvoare oglinzi în suduri aprinse

o hartă întreagă și gust amărui

și inimi pictate în linii cuprinse.

Articole asemănătoare

Zâmbet de toamnă

Zâmbet de toamnă, pictează-mi pe fruntePoteci nevăzute și soare prin rândZâmbet de toamnă, ascultă-mi azi versulCe cartea o scrie în timp alergând. De toți și…

Note….

Ascultă.. vise de piane petale răsfirate-n cord când luna stinge-n portative sărutul meu ca un acord mă plimbă muzica prin frunze culoarea nopților de tine…

Măşti de suflet

Măștilor de suflet, apăPeste mâini în flori de maiSe aștern bucăți, o hartăOri nisipuri peste grai. Se topesc prin ochi de cearăGânduri, versuri, stânci pustiiMăștilor…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *