Ploaia

În zilele cu ploi, m-ascund în ochii tăi,
Apusul mă găsește prin florile de câmp,
Când strigătul din suflet răsună peste văi
M-ascund în zorii zilei… în cerul fără timp.

În vise lângă brațe, promise unor ploi
M-ascund și plâng cărarea și rodul de pe frunte.
O vară în pustiu, în ploile cu noi
Voi fi și sunt furtună, pe buzele tăcute.

O umbră, rădăcină, o floare pusă-n brâu,
Tăcerea peste pleoape, iubirea să nu tac,
M-ascund în răsăritul culorilor de râu
Să îți rămân sărutul și dorul peste veac.

Voi scrie, voi tăcea… pe ochii tăi păcate,
Voi fi și voi rămâne cuvântul dintre noi.
Ascultă când prin ploi azi inima mă-mparte
În lumea ta să fiu… doar picurii de ploi.