Timp

Timp, mai lasă-mă desculță
să astern pe iarbă pașii
în rochița de dantelă
florile să-mi port azi roșii.

Să mai fie râs în suflet
ochii în culori de toamnă
vino-n brațe ca un cântec
timp mai lasă… dor în palmă.

Să îmi port pe păr poveste,
lună să împart în doi
când iubirea-mi dă de veste
timp mai lasă-mă prin ploi.

Să-mi ascult, iubesc și ține
dorurile mării în brațe
în paharele de piatră
o minune… viața noastră.

Unde nu se plânge timpul
nici păcate nu se scriu,
numai apa și pământul
să ne caute-n dor de viu.

Ca o sete de culoare
printre ploile din rai
timp mai lasă-mă…
poți oare
să mă porți în cânt de nai?

Să-mi pictez o lume-aparte
în grâu copt de soare-n vară,
viața mea cu gând departe
timp mai lasă-mă să-mi doară

Stropii ploii peste chip,
brațele de suflet ninse
să nu-mi plâng albastrul timp
să nu-mi plâng doruri nestinse.