Pod de voce

Glasuri, strigăte, cerneală, pod de voce
pași subțiri
sfâșiate rochii albe, colțuri dulci amar
pelin
se ascultă între ele se șoptesc
săracii spini
ochii, gura și o palmă te așteaptă
peste lin
Lin din frunze colorate de mărgele
peste dor
caută mână să le prindă în șirag
pe covor gol
ca o pasăre de munte cântă soarele-n
izvor
lumea se trezește-n simțuri peste sud
ca un viscol.
Du-te dor tu călător, umple apa
din ulcior
pașii repezi printre iarbă, colț de grâu
cu verde poamă
glasuri, strigăte, cerneală, curcubeul
albul nor
îți mai scriu…. când plânge iarnă.

Răspunsuri