Sfânta Cruce

Într-o catedrală din Apus

O cruce vie se arată

Sfântă, cu mâini de aur așezată

Pe inima acelui preot ce o va duce negreșit

Pe drumul său înfăptuit

Cu fiecare pas înspre altarul viu

În ochii săi arhangheli buni

Au poposit din slavă

Și-l țin de mâini și-i pun veșminte

De bunătate și candoare

De înălțare și iertare

Din darul vieții necuprins

Răsare în lumină

E-un nou arhanghel

De-l vedeți să stiți că e cuprins

În mâna nevăzută

A rugăciunii din prezent

În gândul-tată univers

O suflare de viață din ochii Maicii

Se pogoară asupra unui ideal

Născut din cer înspre pământ

În bunul nostru prea-cuvânt

Din darul vieții se înalță

O cruce în inima cea dreaptă

Ce n-are cum se îndoi

De-i multul prea puțin sau nu

De-i răul bine pentru ochi

De-i bine rău și înapoi

Să vezi în inimă fiori

Din trup de lut și asemănare

Cu Sfântul, Marele, Iubitul,

În inima lui Dumnezeu.

O cruce de lumină

Între pământul credincios

Și turla cerului albastru

Imagine: Civitas Dei, Aachen Dom

Articole asemănătoare

Spre lumină

Dintre valuri de întuneric ce străbat culoarea zilei De la ocru la albastru, de la verde la carmin, Toate mor în pleopa nopții într-o geană…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *