Sfânta Cruce

Într-o catedrală din Apus
O cruce vie se arată
Sfântă, cu mâini de aur așezată
Pe inima acelui preot ce o va duce negreșit
Pe drumul său înfăptuit
Cu fiecare pas înspre altarul viu
În ochii săi arhangheli buni
Au poposit din slavă
Și-l țin de mâini și-i pun veșminte
De bunătate și candoare
De înălțare și iertare
Din darul vieții necuprins
Răsare în lumină
E-un nou arhanghel
De-l vedeți să stiți că e cuprins
În mâna nevăzută
A rugăciunii din prezent
În gândul-tată univers
O suflare de viață din ochii Maicii
Se pogoară asupra unui ideal
Născut din cer înspre pământ
În bunul nostru prea-cuvânt
Din darul vieții se înalță
O cruce în inima cea dreaptă
Ce n-are cum se îndoi
De-i multul prea puțin sau nu
De-i răul bine pentru ochi
De-i bine rău și înapoi
Să vezi în inimă fiori
Din trup de lut și asemănare
Cu Sfântul, Marele, Iubitul,
În inima lui Dumnezeu.
O cruce de lumină
Între pământul credincios
Și turla cerului albastru
Imagine: Civitas Dei, Aachen Dom

Frumoasă poezie, cu sens teologico-mistic adânc!