Sub crucea grea, în ceas de fier,
Se frânge inima spre cer.
Fecioara Maică stă cu greu,
Plângând pe Fiul, Dumnezeu.
Iar Magdalena, la picioare,
Își varsă lacrimile-amare.
Privesc spre trupul răstignit,
Căci totul pare-acum sfârșit.
Dar, iată ! Piatra s-a mișcat!
Hristos din morți a înviat!
Din bezna rece-a curs lumina,
Spălând prin moarte toată vina.
Nu mai e jale, nici suspin,
Căci cerul este bleu senin.
Iisus e viu, e Marea Cale,
Ce dă sfârșit la orice jale.
Primăvara se arată sfiosÎn chipul Domnului HristosImaculate ființe de duhCresc ghioceii spre văzduh. Sufletul primeşte harul sfânt,Maica priveşte spre Pământ.Har din iubirea sufletului eiAprinde curate…
Urcușul muntelui se surpă-ncet sub pașii nostri tot mai greiCe-L răstignesc și uită crucea în lepădarea cea amarăDe cele sfinte ce-am primit, botezul sfânt de…
Un poem smuls din inima unei curtezane venețiene dragostea pură a unei confesiuni***au început de ieri să mă doarătoate tăcerile acestea amare căci dorul meu încă mai zboară ca o pasăre călătoare care…
Creștem și ne răstignimCel mai adesea pe cruci false pe care ni le cumpărăm cu laude și lingușiri.Să fim în rândul lumii ce își poartă…
Se stinge metalul sub roți obosite, E ultima cursă în pragul de seară, Iar cerul, în tonuri de ulei risipite, Își varsă lumina pe câmpuri,…
Revista TIMPUL – Portal de cultură
„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
Te rog să confirmi că dorești să blochezi acest membru.
You will no longer be able to:
Please note: This action will also remove this member from your connections and send a report to the site admin. Please allow a few minutes for this process to complete.
Răspunsuri