Și spune-mi ce și spune-mi cui?

Nu pot să plâng, doar urme,rânduri

Le strâng buchet când soare nu-i

Poeme îmbrăcate-n râuri

Și spune-mi ce și spune-mi cui?

Mai porți hotare de povești?

Același timp ce altădată

Se stinge acum când mă citești

Prin ploi de vară iar mă poartă.

Și spune-mi ce și spune-mi cui?

Nu pot să plâng, am ochii verzi

S-au adunat de ieri și nu-i

Se sting minutele…. să-i vezi.

Departe printre glasul nins

Sunt cântece rescrise, gol

Și tot pământul necuprins

Și spune-mi ce…

Și vânt domol.

Să mă învețe să mai scriu

De albe muze, tresărind

Picioare, brațe, sânul viu

Parfum prin inimă lăsând.

De parcă ar putea să tacă

Și crudul cărnii să-l pictez

Și spune-mi ce și spune-mi dacă

Prin visul tău să te visez.