Stare

Nu am mai plâns de mult și parcă doare
Și cer, pământ, izvoarele prin suflet
Aștern uitării un alb, priviri spre soare
Nu am mai plâns de mult,
Nedrept.

Când liniștea o strigă apa mării
Nu am mai plâns de mult,
Valuri pictez
Fantasmelor din veac și colțul serii
O clipă, surd… de ochi mă-ndepărtez.

Nu am mai plâns de mult și parcă doare
Desparte vântul copacii goi de noi
Să mă întorc să îmi fiu iarăși…
Oare?
Ecou ori lacrimi, un cântec, munți sau ploi?

Ascult prin goale chipuri de păduri
Pe buze îmi pictez șoapte de verde
Nu am mai plâns de mult, neguri
Prin degete îmi port culori…
Mă vede!

Pe chipuri de năluci cu brumă
În toamne înghețate-n mări
Nu am mai plâns de mult….
E lună!
Ecoul unui suflet,
Stări.