Joaca firii

Înflorise clipa și murise timpul,
Între ieri și astăzi, un abis imens
Împânzise curtea, adunase câmpul,
Potolise ceasul spre-al uitării sens.

Nu-i apus, nici rază, nu e început,
Doar oglinda veche leagănă perdele,
Și lumina-i ceață… Păru-i desfăcut
Stă cuprins de vraja gândurilor mele.

Și apăs, ușor, patul meu și perna,
Ca să mă conving că-i adevărat,
Că în casa mea, norul și lumina,
Au pășit pe iarbă și m-au căutat.

Eu îi sting purtarea și o amăgesc,
Poate de aceea totu-i fără sens,
Și din joaca firii o să mă trezesc
Într-o zi, și-o oră, într-un gol imens.

Înflorise timpul și murise clipa,
Supărase ramul și pornise ploaia,
Prin oglinda veche părăsise nimfa
Curtea, casa, perna, ora și odaia.

sursa foto: pixabay