Coronimbus

Hai, stingeți-vă în vintre,
Milioane de păcate,
Pactizați cu dansul firii,
Într-un ritm amețitor,
Țipete de nebunie
Să se piardă lin în noapte,
Când orgasmul curge-n valuri,
Peste patul meu… bonom.

Ude, reci și terfelite,
Așternuturile dor,
Răscolite de-așteptare,
Depravările îmi mor,
Mici fiori de frenezie
Se retrag în desuet,
Doar un smog dansează tandru
Pe un timp ce e inert.

Amintirile-s o toamnă,
Plină de parfumuri stranii,
Se aude-n zare un clopot,
Dinspre nouri cad metanii,
Îmi privesc ploaia pe chipuri,
Lanțurile-mi cântă-a dor,
Vreau să-mi fur nemărginirea,
Cu secundele din gol.

Mă transform în nălucire,
Ca să-mi biciui fericirea,
Nu mai pot zbura spre stele,
Să îmi gust neprihănirea.

Voi rămâne nud… în bezna
Ce îmi suge, cald, nectarul,
Flăcările-mi încălzesc
Cadaverice porniri,
Hohote și incantații
Îmi vor fi de-acuma voalul,
O să țip a tiranie
Și-a sălbatice țicniri.

sursă foto: pixabay