Dogaru Maria-Magdalena, gr. ET222: Viața învinge

Viața învinge moartea; peste capacul de la cavou răsar în fiecare primăvară ghiocei, fără să le pese de putreziciunea din care se hrănesc… Peste dramele bătrânilor se nasc iubirile copiilor, peste șanțurile pe care lacrimile le-au săpat în obraji vine zâmbetul nestăvilit, bucuria tinereții, fericirea neîngrădită a începuturilor. Peste moarte vine mereu viața cu o forță irezistibilă și o aruncă în uitare.

Viața învinge moartea; dacă vei păși cu atenție, poate că drumul nu te va mai păcăli. Știi deja că nu există scurtături, știi deja că fiecare pas contează și că toate pietrele care ți-au strivit tălpile sunt acum temelia sufletului tău. Ai fost scamatorul propriei vieți, ai mers pe sârma cea mai subțire și, când aceasta s-a rupt… ale-hop… ai căzut în picioare fără să întrerupi vreun moment jongleria cu vieți, și prieteni, și bani, și iubiri, și promisiuni, și uitări, și cicatrici, și amăgiri, și, și, și… până când mâinile au început să cedeze, scoțând din joben iepuri greșiți, pe care nimeni nu a mai reușit să-i bage înapoi… nici măcar tu!

Ai aruncat tot balastul peste bord, iar vasul de croazieră a devenit o coajă de nucă plutind la întâmplarea apei. Pentru prima oară în viața ta, nu-ți mai pasă unde te afli, pentru că nu mai ai unde să te rătăcești. Și pentru prima oară, totul e simplu, iar apa îți oferă tot ce ai nevoie: o oglindă în care să te privești și să știi exact cine ești!