Rămâne viu

Mihai, în versul tău se-ascunde

Un dor adânc de veșnicii.

În lumea ta ce parcă inundă

Mistere, visuri mari, nemărginiri.

Cu pana ta ai scris poveste

De dorul nostru ne- mplinit,

Pe câmpul minții, cu răsuflare,

 Ai dăruit un suflet împlinit.

Eminescu, ca o stea căzătoare,

Așterne-ți gândul peste țară,

Cu fiecare cuvânt, cu fiecare pas,

Lasă un semn în fiecare zare.

În ochii tăi misterul lucește

Și dorul iubirii plutește,

Căci gândul tău ca o lumina pură

Rămâne viu. Un far în noapte, o comoară.

Cu fiecare vers ai scris despre tine,

Despre dor, iubire, chin și speranță,

Și astfel, tu, Mihai, vei trăi

În inimi și-n cuvinte: Veșnică învățătură.