Elevul Leontii Ion: Tu și eu

Şi iar tu singur ai rămas
Dar înăuntru e așa un gol
Ai dat tot ce ai putut
Ştiind că totul e în trecut.
           Repetând întruna în somn
           Îl ve-ți vedea pe cel cei nou
           O spuneai ca rugăciune
           Sperai să treacă ca prin minune. 
Voiai  un pic de putere
Nu era loc de atâtă durere
Răbdând tot ce s-a întâmplat
Ai decis să fii împăcat. 
          Iubirea e ca o Lună
         Pe zi ce trece mai tare răsună
          Și îndată cum ai plecat
          Nimc nu s-a schimbat. 
Şi în linistea din interior
Ți-a venit un gând înfricoșător
Că aici tu s-o termini
Ai plecat din lume zbuciumând. 
          Era posomorât
          Pe alocuri chiar urât
          Voiam eu să te văd
          Nu aveam  putere să mai rabd. 
Eram gata eu să vin
Căci te iubeam la infinit
Atunci când te vedeam
Mă uitam de după geam. 
          Era ca prima oară
         Nu veneam noi doi la oră
         Și atunci când ne certam 
         Îți spuneam cât te plăceam.
Știam eu c-o să pleci
Și cu asta tu mă îneci
Voiam sa fiu cu tine ca în povești
Dar tu știai deja că nu e pe veci. 
          Voiam mereu eu să te văd
           Când nu erai alături era prăpăd
          Eram gata la orice
          Ca să primesc eu ce? 
 Zeci de nopți nedormite
Căci nu te puteam scoate din minte
Și n-am să mint dacă o să spun
Că te iubeam ca un nebun. 
          Nu pot s-o spun eu prin cuvinte
          Cât de tare mi-ai intrat în minte
          Și oricum știu că într-o zi
          Pentru tine eu voi muri.