Greu
Cioban Adelina TA241B
Când s-a sfârșit războiul greu cu gândul bun și fruntea sus, Speram în pâine și în rost dar norii negri ne-au străpuns. Credeam că vin ani liniștiți, cu soare blând și drum curat. Dar greul ne-a lovit din plin, și-n suflet pacea s-a stricat. Foametea nu doar trupul l-a frânt cu graiul, dorul și credința. A rupt din carte și din vis, și-a stins și jocul, și voința. Din patru-n patru, azi mai vin bătrâni cu ochii în pământ, Și-și amintesc, cu glas tăcut, de cei căzuți în acel vânt.