Sub cerul roșu, tăcut se-ntinde zarea,
Și vântul șoptește cu glas de amintiri,
Apusul îmbrățișează blând cărarea,
În tăcerea serii, se sting vechi trăiri.
În umbre lungi se-ascund gânduri domoale,
Pădurile suspină-n asfințit,
Iar vântul murmură povești banale,
Ce-n liniștea din seară s-au topit.
Se lasă seara, umplând de nostalgie,
Frumoasa și curata împărăție,
Lăsând zarea în urmă, melancolie,
Plăcută și curată fantezie.
Tofan Nicoleta, TA232C Te-ai dus prea repede, fără un cuvânt, Lăsând în urmă doar tăcere şi vânt, O lacrimă cade, un gând rătăcit, Când mă…
Cioban Adelina TA241B Când s-a sfârșit războiul greu cu gândul bun și fruntea sus, Speram în pâine și în rost dar norii negri ne-au străpuns.…
Mă uit în trecut,Dar durerea încă nu a trecut.Inima îmi este frântă, dar nu a contatDin seara când m-ai lăsat. Era o seară cu un…
Stau și îndur tăcerea nemiloasă, Îndur totul făcându-mi viața aleasă. Prin tăcere am învățat să iubesc, Prin tăcere am învățat să rănesc. Îndur ca totul…
de Ionela Cioban Eminescu, geniu sfânt,Dor ce cântă pe pământ,Glas de stele, gând curat,Veșnicie-n vers lăsat. Din trecuturi pline- n dor,Peste timp ne ești izvor,Cu-al…
Revista TIMPUL – Portal de cultură
„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
Te rog să confirmi că dorești să blochezi acest membru.
You will no longer be able to:
Please note: This action will also remove this member from your connections and send a report to the site admin. Please allow a few minutes for this process to complete.
Răspunsuri