O scânteie divină a venit
dintr-un cer alcătuit
din păcate și regrete,
din agoniseală și sinceritate.
Un foc veșnic a răsărit
când adevărul la lumină a ieșit,
când luna s-a apropiat de mine
și „iubește pe bune” mi-a șoptit, iar și iar.
Și am iubit,
și am rătăcit,
și am descoperit:
iubirea nu există la infinit.
Un adevăr cu sens opus,
o iubire trăită pe ascuns,
se împletesc în propria conștiință,
fiindcă iubirea este o știință.
Stăteam zilele una câte una,cu durerea strânsă-n pumni.Iubirea mea creștea sub lună,a ta murea sub alte lumi. Am suferit crezând că-s prost,că doar eu rămân…
Am văzut soarele noaptea,când plângeam de dor de ea.A căzut luna pe pământcând i-am spus ultimul cuvânt. Am fost învins de realitate,trădat, lipsit de sinceritate.Te-am…
de Florin Chirsanov Şoapte, aud numai şoapte, Despre noi, căci ne-am despărțit azi noapte. Nu știu de ce, dar am un sentiment, De frică, căci…
Chirsanov Florin, EE222 O, Eminescu, suflet ce-ai cântat eternitatea Te-ai stins, dar glasul tău încă răsună, Prin codrii fermecați și-n miez de lună, Ai sădit…
De Maxim Stan Eminescu, steaua nopții, Din taină adâncă, din vis infinit, Eminescu, luceafăr, spre noi ai venit. Cuvântul tău, vraja, în suflet răsună, O…
Revista TIMPUL – Portal de cultură
„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
Te rog să confirmi că dorești să blochezi acest membru.
You will no longer be able to:
Please note: This action will also remove this member from your connections and send a report to the site admin. Please allow a few minutes for this process to complete.
Răspunsuri