Natalia Glavan: „În Lunca Prutului, inspirația te găsește mereu”. Un interviu cu artiștii plastici Natalia Glavan și Petru Glavan.

Natalia Glavan și Petru Glavan sunt doi artiști plastici care au venit de la Chișinău, pentru a participa la Simpozionul de pictură și sculptură, organizat de Alexei Vidrașco în intervalul 16-21 august 2021. Pentru a afla despre atmosfera în care se desfășoara tabăra de creație, le-am adresat câteva întrebări, după cum urmează:

Ce trăiri vă încearcă în lunca Prutului?

În prima zi a simpozionului, când abia am ajuns la Alexei, mi-am amintit despre prima oară când am foat la el, despre participarea la simpozionul din 2017. Amintiri foarte frumoase pe care nu o sa le uităm niciodată. Suntem foarte entuziasmați și plini de forța în această locație. Aici e locul unde găsești liniște. Aici e locul unde poți sa te refugiezi. În Lunca Prutului, inspirația te găsește mereu.

Ce va motivat să participați la acest simpozion?

Suntem o familie care iubește frumosul. În acest simpozion, găsim natura, arta și oameni care luminează. Ne-a mai atras și Nostalgia față de meleagurile pitorești.

Povestiți, pe scut, despre lucrarea pe care o făuriți.

Nata – eu pictez o serie de lucrări cu tema „Acasă“. E vorba despre noi și dorul de casă, această idee mi-a venit când eram plecați în Germania și eram cu gândul la casă, și la motanul nostru, Liuțic. In aceste lucrări oricine poate să se regăsească. E vorba de cuplu, familie, dragoste și de un cuibușor. Cum spunea și Lucian Blaga „Veșnicia s-a născut la sat”. În prima lucrareeste reărezentat un personaj ce ține în palmă o căsuța, noi ambii am crescut la sat, cred că din acest motiv satul ne cheamă… și casa de la sat apare în lucrările mele!

Petru – Uroborus este un simbol antic asemănător unui șarpe care își înghite propria coadă, formând, cu ajutorul corpului, un cerc. A fost folosit de-a lungul istoriei, pentru a înfățișa multe lucruri, dar de cele mai multe ori, el simbolizează unitatea primordială, ciclul nesfârșit al timpului și al universului. Și lupul dacic, realizat în lemn, dimensiunea de 2 m.

Ce impact are asupra procesului creator panorama ce o aveți în fața ochilor?

E un loc mirific care mă duce la o stare de sublim. Nu pot sa mă trezesc la răsăritul soarelui, în schimb – admir apusul. Aici, putem avea parte atât de imagini vizuale, cât și auditive, putem interacționa în toate modurile cu natura.

Cu ce credeți că vă veți întoarce la Chișinău după această experiență?

Nu toți iubesc așa locuri, noi, însă, le admirăm, de aceea, o să mergem spre Chișinău încărcați cu multă energie pozitivă și idei noi. La simpozioane de creație faci cunoștința cu oameni noi, astfel, aici l-am cunoscut pe Valentin Vârtosu un om cu un bagaj foarte mare de cunoștințe și luminos la suflet. Acest loc ne-a tămăduit rănile create de oraș.