E important să fii apreciat la timpul potrivit

Domnule Tudor Botin, vorbiți cu multă dragoste despre ființa care v-a dat viață. Ce povețe a-ți desprins de la ea? V-a influențat și în pictură?

Mama pentru mine a fost ca o icoană. A fost și mamă și tată fiindcă tata a murit pe când aveam cinci ani. Ea m-a crescut. Ea m-a îngrijit. Ea m-a învățat ce este bine și ce este rău. Ei îi datorez cine sunt. După plecarea tatei în lumea celor veșnice, mama a refuzat orice bărbat care voia s-o ia de nevastă. A fost o femeie credincioasă, gospodină, evlavioasă și cu frică de Dumnezeu. În fiecare duminică mergeam la sfânta biserică, unde mama cânta în cor. Mama cosea, țesea covoare. Ieșeau niște lucruri extraordinare din mâinile ei. De la ea mi-a fost dragă lumea. De la ea am învățat să observ frumosul din jur. Astfel am devenit pictor. Sper, că mama este mândră de mine acolo în ceruri și se bucură de ceea ce fac. Chiar dacă sunt deja cărunt, și am învățat destule de la viață, tot mi-i frică să n-o dezamăgesc.

Unul dintre mentorii d-voastră a fost pictorul Ion Daghi, cu care mai târziu ați devenit colegi la Universitatea Tehnică. Cum era dumnealui?

Ce frumoasă întrebare mi-ați pus. Să știți că atunci când eu am venit la Universitatea Tehnică, dumnealui mi-a primit examenele. A fost un profesor foarte bun și un coleg cum rar mai  întâlnești în ziua de astăzi. Era un om generos, cald, cu simțul umorului. Era binevoitor cu toată lumea și e o binecuvântare să fii înconjurat de astfel de oameni. Am pierdut un mare pictor și un om de o cumsecădenie nemaipomenită. Lucrările vorbesc despre sufletul artistului. Să le admirăm și să ne amintim cu mândrie de el.

De-a lungul timpului ați realizat portret, peisaj, pictură monumentală. Aș vrea să ne oprim un pic la arta iconografică fiindcă este un domeniu mai puțin explorat. Lucrările d-voastră bucură ochii și sufletul credincioșilor la Biserica „Sfânta Treime” din capitală. Ce lucrări ați cuprins?

Am cuprins viața sfinților Petru, Nicolae și Nectarie. Ale muceniței Larisa. Am ilustrat portretul Maicii Domnului, precum și pe Domnul Iisus Hristos Răstignit. Cu alte cuvinte, am ilustrat biblia în culori.  Am lucrat timp de doi ani, pe pânză, lemn și ulei. Munca unui iconograf nu este deloc o muncă ușoară fiindcă un creator are parte și de ispite. Au fost zile în care ajungeam într-un anumit punct, iar apoi mă blocam. Mă chinuiam. Simțeam că nu pot să duc la bun sfârșit lucrarea. Apoi, spuneam o rugăciune și lucrul mergea strună. Într-o zi, lucram în atelier, la chipul unui sfânt și brusc m-a învăluit o căldură și o amețeală și am căzut jos. Numai Dumnezeu m-a salvat.

Deci, ați văzut minunile cu ochii?

Poate nu vă vine să credeți, dar de multe ori mi s-a întâmplat.

Predați desenul și pictura la Universitatea Tehnică a Moldovei. Dacă ar fi să schițați un portret al studenților dvs, care ar fi acela?

Energici, curioși, pasionați. Aceste cuvinte cred că-i caracterizează cel mai bine. Întotdeauna m-am străduit să creez o conexiune puternică între mine și studenții mei. Vreau să cred că mi-a reușit asta. Acum două săptămâni, am fost internat în spital și studenții mei au venit cu borderourile ca să-i notez. Au zis că nu acceptă un alt profesor. Vorbele lor m-au pus pe picioare și, iată, după interviu, merg la ore. Am niște studenți excepționali care lucrează chiar și după ce s-a terminat lecția. Asta mă bucură enorm și sunt convins că își vor construi un viitor frumos.

Care sunt marile bucurii din viața dumneavoastră?

Cea mai mare bucurie și împlinire este că am nepoți de la copii. Sunt mari deja. Unii merg la liceu, alții la facultate. Am o familie mare și fericită. Doar de sănătate mă rog. Sunt fericit că în satul Cartal, acolo unde m-am născut, o stradă îmi poartă numele. Când am aflat asta, l-am sunat pe bunul meu coleg și prieten,Victor Cobzac și am plâns la telefon. E foarte important să fii apreciat la timpul potrivit. De asemenea, împărtășesc bucuria mai multor expoziții personale de aici, de acasă, dar și din străinătate. Am expus lucrări în Chișinău, București, Brăila, Ucraina, Canada și Germania.

Domnule Botin, sunteți un tezaur al neamului nostru, iar înțelepciunea d-voastră inspiră noua generație către credință și frumos. Vă doresc multă sănătate, liniște și bucurii infinite!

Vă mulțumesc că mă căutați, că aveți nevoie de mine și de ceea ce spun.