Azi cămașa ta îmi spune
Că ți-i toamnă cam de tot.
Ți-i septembrie de mine,
Ți-i octombrie de noi,
Și noiembrie de lume
Uneori simt că ți-i ploi.
Palmele ți-s frunze verzi
Ce-au să fie mâini de aur
Desfrunzește-mă de mine
Și mi-i deveni tezaur.
Te topește ceața albă
Și te frângi în voluptate
Ți-i prea frunză de noroi
Ți-i asfalt unde-i dreptate.
Mă pierd în moina gândurilor iară. Pe unde ești acuma, domnișoară? Nu te-am văzut de-atunci din primăvară. Auzi cum codrii-au început să geamă În prag…
E-atât de ger de mi se sparg genunchii de lacrimile reci, Ce-mi tot curg din luna mai, când mă frigeau. Și dacă totuși te-am făcut…
O lacrimă se varsă,Pe vechiul calendar…A mai trecut o vară,A mai trecut un an.Și iarăși ceasul sună,E 00:00…În nări un miros înțepătorDe poamă și gutuie.Nici…
O gutuie mușcată stă tăcută pe geam. Cu un semn cafeniu în toată haina ei de lumină. O singură urmă lăsată de colții flămânzi ce-au trecut peste…
În fiecare toamnă, Bucureștiul își schimbă ritmul. Traficul pare mai lent, discuțiile din cafenele au alt ton, iar seara, aerul e încărcat de o emoție…
Revista TIMPUL – Portal de cultură
„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
Te rog să confirmi că dorești să blochezi acest membru.
You will no longer be able to:
Please note: This action will also remove this member from your connections and send a report to the site admin. Please allow a few minutes for this process to complete.
Răspunsuri