Andrei Viziru: „Să facem artă, nu război”

       Cu un astfel de generic a avut loc vernisarea unei expoziții la Muzeul Național de Istorie a Moldovei. Această manifestare poate fi inclusă și la capitolul ,,Artă prin diplomație” sau ,,Diplomație prin artă”. În holul muzeului au fost expuse spre vânzare prin licitație mai multe tablouri ale pictorilor Mihail Statnâi, Veaceslav Bachițchi și a altor artiști plastici. La eveniment s-au adunat mai mulți prieteni ai Ucrainei, oameni care sunt solidari cu lupta ucrainenilor pentru independență. Oameni cu inimă mare și cu disponibiliate  de a susține în măsura posibilităților refugiații ucraineni atât stabiliți în Republica Moldova, cât și pe cei din Ucraina. Pentru a afla mai multe despre eveniment m-am apropiat de  doamna Olesea Șevcenco, soția ambasadorului Ucrainei în Republica  Moldova, președinta Asociației Internaționale a Femeilor din Moldova, căreia i-am solicitat un mic interviu.

        Povestiți-ne despre scopul și menirea evenimentului.      

          Acest eveniment  a fost organizat împreună cu Hospis  Moldova, Asociația Internațională a Femeilor din Republica Moldova și cu sprijinul Muzeului Național de Istorie, care ne-a oferit gratuit spațiu în localul muzeului pentru a vernisa această expoziție de artă cu vânzare. Scopul evenimentului este de a aduna fonduri pentru două  proiecte în favoarea persoanelor vulnerabile, implicit a refugiaților din Ucraina și Republica Moldova. Primul beneficiar este centrul ,,Speranța” din Chișinău, care, începând cu luna mai, va oferi servicii paliative gratuite. Al doilea proiect va fi pentru Fundația Olenei Zelenschi, prima doamnă a Ucrainei. Din fondul acesta vor fi colectate echipamente tehnice care vor fi oferite copiilor și învățătorilor veniți din regiunile care au fost ocupate și  pentru a continua studiile ei au nevoie de ajutor. Aici au fost expuse 12 tablouri pentru licitație care au fost oferite de pictori din Moldova de origine ucraineană din Asociația ,,Renaștere”. Lucrările sunt foarte frumoase, sunt picturi ale maeștrilor în artă și le mulțumim artiștilor plastici și președintelui clubului ,,Renaștere”, domnului Iurie Derick, pentru că au susținut evenimentul nostru. Suntem foarte bucuroși că la eveniment a venit foarte multă lume bună, reprezentanții autorităților, sponsori, oameni care susțin Ucraina, prietenii Ucrainei,  care pot dona și pot ajuta Ucrainei. Deoarece la noi în țară este un război de peste 400 de zile care  continuă și mereu avem nevoie de ajutor din partea Moldovei pentru a realiza diferite proiecte.  

     Arta poate contribui la menținerea păcii?

       Bineînțeles, arta este sufletul evenimentului nostru. Cu ajutorul celor care iubesc arta noi putem susține și pe cei care au nevoie cel mai mult de ajutor financiar. Auziți acum sunetul la saxsofon, domnul Igor Zlatacov este unul dintre refugiații ucraineni, un mare saxsofonist, este dirijorul Teatrului din Odesa care participă la evenimentul nostru, deci fiecare ne susține  cum poate. Este o atmosferă plăcută și putem vorbi de lucruri foarte importante și necesare. Acesta este al doilea eveniment pe care îl organizează ambasada împreună cu Asociația  Internațională a  Femeilor din Republica Moldova. Noi avem multe proiecte. Avem niște proiecte la Râșcani, unde este un centru care este condus de membra clubului nostru doamna Victoria Danford, o persoană foarte cunoscută, care a fost onorată de Regina Elizabeta. Este unica persoană din Republica Moldova care a fost onorată cu o astfel de medalie din partea reginei pentru că a construit un centru pentru copii cu dizabilități, acuma are grijă de peste 30 de copii care sunt în stare  foarte gravă dar se bucură  de viață , au asistență medicală și alte servicii.

                 La eveniment a participat și scriitorul Oleg Serebrian, care mi-a mărturisit următoarele:

             Mă bucură faptul că a fost prezentă atâta lume, că oamenii susțin prin artă pacea, e un fel de a lupta, e un manifest antirăzboi. Acești bani colectați vor ajunge acolo în Ucraina, la oamenii care au nevoie de această susținere. Sigur, este o susținere modestă dar acest simbolism contează foarte mult pentru că încurajează și că ceea de ce are nevoie în momentul de față poporul ucrainean este și susținerea morală, este o încurajare psihologică. Moldova este o țară mica, însă noi facem tot posibilul ca să ajutăm așa cum putem poporul ucrainean și aceasta este o metodă la îndemână. Este una dintre primele acțiuni din partea noastră, cred că vor urma și altele și am înțeles de la colegii de la Ministerul Culturii că deja au fost programate o suită de evenimente inclusiv cu teatrele de la Mariopul și Vinița care urmează să vină aici. Evenimente care de asemenea vor avea și colectări de fonduri pentru copii, pentru refugiații din Ucraina care au nevoie în acest moment nu doar de bani, dar și de un semn de susținere. Republica Moldova este de partea celor drepți în această luptă, în această opoziție față de o agresiune injustă, nedreaptă, neprovocată a Federației Ruse asupra unei țări care și-a dorit un alt destin, un alt loc în lume, o altă situație pentru poporul ei. Firește că, fiind alături de poporul ucrainean, suntem alături de Europa. Suntem, dacă vreți, și alături de noi, pentru că și locul nostru este în această lume democratică pentru care luptă Ucraina în momentul de față. Ori, Ucraina luptă acum nu doar pentru ea, luptă pentru noi și pentru idealul democratic și European.

          Cum am putea să-i convingem pe cei care nu cunosc adevărul, nu sunt solidarI cu ucrainenii și sunt dezinformați?

         Bine, niciodată nu va fi o opinie  unică față de anumite lucruri, opinia unica este, dacă vreți, un semn al societăților totalitare, iar Republica Moldova este o țară democratică. Faptul că oamenii au diferite opinii e un lucru. Însă faptul că oamenii au aceste opinii din cauza dezinformării este grav, deci trebuie să luptăm contra dezinformării. Oamenii trebuie să-și facă propria impresie despre ceea  ce se întâmpă în Ucraina doar din surse sigure, din surse verificate. Aici e cazul să spun că în Republica Moldova s-a făcut un lucru extraordinar, deși criticat. Consiliul Audiovizualului a făcut o triere deja bună, posturi de televiziune, de radio care lucrau, să punem așa, în favoarea agresorului au fost  scoase de pe scenă.

      Dacă ar fi să parafrazăm cunoscuta frază înaripată, atunci  când  muzele vorbesc pe timp de război, tunurile ar trebui să tacă, arta, cultura pot influența sau diminua impactul războiului?

               Sigur nu pot diminua impacul războiului, arta poate juca un rol doar de armă morală pentru cei care luptă, pentru cei care suferă în spatele frontului. Evident că arta nu poate înlocui forța militară, e o altfel de forță. Prin artă luptăm pentru pace și luptăm cum am spus împotriva râzboiului și asta deja e o contribuție importantă .

               Anul acestea, în Republica Moldova, e dedicat culturii ucrainene, acțiunea de față se încadrează în acest generic?

        O mare cultură pe care o cunoaștem, spre regret, foarte puțin în Republica Moldova, în pofida faptului că suntem vecini. Avem foarte puțini autori ucraineni traduși, chiar autori din secolul XX, care i-am văzut traduși în germană. Bunoară, Oles Goncear nu știu dacă a fost tradus în română. Sau chiar autori din secolul XIX, clasici ai literaturii ucrainene, care au și o anumită legătură cu cultura românească, cum ar fi Iurie  Fedcovici, dealtfel legat de Cernăuți și care vorbea româna sau Olga Cobâleansca, care avea origini pe jumătate româneacă și pe jumătate ucraineană, deci un fel de punte de legătură dintre  aceste două culturi, română și ucraineană. Ar trebui să  punem mai mult accentul pe o mai bună cunoaștere a culturii ucrainene aici la noi, în Republica Moldova, și în România desigur, dar și a culturii noastre în Ucraina.