Liuba Sârbu: ,,INUNDATĂ”

Inundată
de tălpi,
plaja își vede nisipul
călcat în picioare.
Toți își bagă picioarele în el.
Nimic de mirare.
E ușor,
ușor și plăcut
să-ți bagi piciorul
în nisipul fin.
Apogeul plăcerii
piciorelnice.
Finul place piciorului.
Mâna apreciază mai puțin
finul. Finul e pentru picior,
pentru băgarea de picior
e finul nisipului
Timpul nu se
trage
cu tine de șireturi.
Ți le scurtează
până la infinit,
până rămâi desculț.
Vii desculț, pleci fără șireturi.
Topitor de oameni fiind,
timpul știe bine ce face.
Tot timpul arde caloriile
Terrei. Încearcă din răsputeri
s-o ajute să revină în formă.
Fără șireturi
vin calor – ((copi)ii) le pe
coapsele Terrei,
ca niște suporteri
isterici.
Potop de oameni
peste tot.
Timpul îi va rări.
Poate el,
poate altceva.
N-avem de unde ști.
Șiret- like-urile vieții.
Să mă iubești
cât poți,
cum sînt.
Să mă iubești fără temele făcute
și când nu scoți un cuvânt.
Eu nu-s,
în contextul vrerilor,
soare nu-s.
În contextul devierilor,
toate sînt;
apă, cer și pământ.
Dacă cauți în mine – găsești.
Poate chiar și așa mă iubești,
cum sînt.
Nu cum vrei. Nici cum vor.
Nu cum cred că e bine
(toți cei care trasează linii în jur).
Eu sînt una de tot,
cum mă vezi,
un eu P-U-R.
Răspunsuri