Arcuiri

Eram călimara
Cu chipul smerit
Și aflux de credință,
Iar tu – cuvântul
De dragoste plin,
Pe vârful penitei.

Eram flacără
În solstițiul de iarna –
Mistuitoare,
Iar tu – candelă
Prinsă de torțele
Urselor Mică și Mare.

Eram frunză
Ce se visa
Verde mereu,
Alături de floare,
Iar tu – trunchiul
Ce-mi dăruia
Mireasma-i tulburătoare.

Eram pasăre,
Cu aripile-atingând
Pronia albastrimii,
Tu – țara-a iluziilor
Care-aprindea
Dorul de feerie.

Eram vioară
Cu suflet de cântec,
Născut de furtuna
Iar tu – arcușul,
Adunând buchetele
Toate de vise
Pe strune.

…Scenă-am rămas
În leagăn de flori
Cu drumuri spre slava
Artistului rebel,
Ce nu se încumetă
Să-ncheiei
O…melodramă.