Astăzi…

Am primit o scrisoare,

Semnată de la generația de ieri.

Umedă de la lacrimile amare,

Și stropită cu picături de sânge de la luptele crâncene.

Este arsă de soarele de ieri,

Ce a topit trupurile dușmanilor.

Prăfuită încă este,

Pentru că cei în a căror mâini a ajuns,

Nu i-au dibăcit enigmele.

Linii drepte ce trasează orizontul cuvintelor plutesc pe pagină,

Și doar o singură rugăminte de a o transmite mai departe generației de mâine.

Cuvinte șterse, contexte întrerupte, toate ascund un singur adevăr,

Să vorbim corect limba română,

Și din valoarea ei să nu ștârbim.

Astăzi….

Astăzi, să o apărăm, precum au făcut-o cei de ieri,

Astăzi, să plângem cu speranța că vă dăinui etern prin cei de mâine,

Astăzi, să ne delectăm cu demnitate de vocabulele ei.

Astăzi, să vociferăm că este a noastră,

Deoarece de mâine nu va fi.

Va răsări în zori o altă generație,

Mai bună poate la capitolul ,, Limba Română” decât noi!